De ce este grădinița un "Bau-bau" pentru mulți copii?

Există copii pentru care grădinița este asemenea monstruosului personaj "Bau-bau", care are legătură cu toată gama de frici la această vârstă, și atunci când intră în contact cu ea, plâng de mama focului.
Nu este cazul ca părinții să se îngrijoreze de această reacție. Totuși, psihologii recomandă câteva măsuri care să-i ajute pe cei mici să meargă cu drag la grădiniță.
"Eu am dat copilul la grădiniță de stat. Are trei ani și sunt mulți copii de vârsta lui. Peste un sfert încă mai plâng! Al meu face o caterincă și mai și! Culmea e că tot personalul e mai drăguț cu cei care plâng, dar asta nu prea contează!" (Mihaela Panaitov). "Fetița mea are trei ani și opt luni. Am dat-o la privat de la începutul lui septembrie, patru zile a plâns în disperare că vrea acasă, însă n-am cedat. Acum e și mai curioasă treaba: plânge doar când o iau acasă. Personalul e OK, numai ea nu se adaptează. A învățat o grămadă de lucruri, dar e cam retrasă. Îmi vine să renunț". (Luminița Apostol). "Eu am un nepoțel de trei ani și o lună care nu vrea deloc la grădiniță, pe motiv că nu-l duce dimineața maică-sa. Plângea așa de tare și nu l-am mai dus. Când e acasă, urlă că vrea la grădiniță. Când ajunge acolo, urlă că vrea acasă. De unde frica asta de grădiniță, că el își dorește să stea acolo cu toți copiii și e înnebunit după jucării? (Ana Moroianu).

Fiecare vârstă are îngrijorările ei…
Potrivit psihologului Alina Pandrea, cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai puternic efectul separării de cei dragi. Deși, pentru adulți, aceste temeri par fără sens, pentru copii, frica de persoane străine este un sentiment trăit la intensitate maximă. Practic, în orice etapă de dezvoltare, copilul, indiferent de sex, trebuie să se adapteze la ceea ce vede în jurul său. Or, tocmai acest efort este o sursă de griji pentru puiul de om.

Aflați cauzele plânsului
Pentru a nu vă stresa inutil copilul, psihologul vă recomandă ca, dimineața, la plecare să-l îmbrățișați și să-i spuneți pe un ton cald și blând că trebuie să-I lăsați la grădiniță, dar o să vă întoarceți să-l luați. Nu trebuie să menționați cât timp o să lipsiți, pentru că, la această vârstă, noțiunea timpului este destul de vagă. La fel de important este ca și la întoarcere să-i spuneți cu o voce la fel de caldă: "Ai văzut că m-am întors? M-am ținut de cuvânt și așa o să fac mereu!". Procedând astfel de fiecare dată, cu timpul, copilul va căpăta încredere că nu va fi părăsit de cei dragi și va sta cu plăcere la grădiniță. Totuși, dacă nici așa nu se liniștesc, părinții trebuie să afle dacă la grădinița respectivă li se asigură copiilor nevoile de bază și că personalul se comportă frumos. O altă soluție ar fi o pauză de circa una-două săptămâni. Dacă lucrurile continuă în același registru, părinții pot încerca schimbarea grădiniței, iar dacă cei mici plâng în continuare, e clar că nu sunt încă pregătiți să facă acest pas atât de dificil. Psihologul este însă de părere că dacă micuții ar fi pregătiți cu mult timp înainte, dacă ar vizita acea grădiniță anterior înscrierii, dacă ar vedea condițiile de acolo și mulțimea de jucării interesante, mai mult ca sigur își vor dori să fie și ei în cercul acelor copii și nu vor avea niciun motiv să plângă atunci când se despart de cei dragi.
Dacă pentru unii copii este o plăcere să se implice în activități colective, pentru alții, grădinița rămâne un adevărat stres.