Concurs De ce primăria irlandeză poate să lucreze pentru cetățeni, iar cea constănțeană, nu?

Belfast nu este doar capitala Irlandei de Nord, ci și unul dintre cele mai frumoase orașe din Regatul Unit, a cărui istorie este lungă și turbulentă. Înconjurat de dealuri înalte, de mare și de valea râului Lagan, nu are mai mult de 500.000 de suflete, dar parcă toate pulsează cu un optimism molipsitor.

Chiar dacă nu este la fel de mare precum Londra sau New York, nu și-a dezamăgit niciodată vizitatorii, reușind această performanță datorită atuurilor sale inconfundabile: atmosfera familială și liniștea, dublate de tradiționala ospitalitate irlandeză. Castelele construite cu secole în urmă, străzile înguste în stil victorian și construcțiile renas-centiste atrag tot mai multi turiști dornici să descopere frumusețile nebănuite ale Irlandei de Nord.

Dintre secretele irlandezilor
Cristian Anghel este un constănțean care a avut șansa de a descoperi, încă din anul 1992, frumusețile Belfastului, cu noul și vechiul la un loc, dar nu în calitate de turist, ci ca un cetățean cu drepturi depline ale acestuia, statut câștigat în urma căsătoriei cu o irlandeză.
Chiar dacă, la început, nu i-a fost ușor să se integreze în acest spați, odată cu trecerea anilor și-a dat seama că șansa de a trăi într-un oraș în care autoritățile lucrează numai pentru interesul cetățenilor săi a fost o binecuvântare pentru el.
La fel de legat sufletește de Constanța, orașul în care s-a născut, Cristian Anghel revine periodic în urbea natală, și, fără a se erija în judecătorul autorităților constănțene (cunoaște multă lume din staff-ul local), nu poate închide, totuși, ochii, la stilul în care acestea își fac treaba (în totală contradicție cu cel al orașului său de adopție, Belfast, localitate aproximativ de talia Constanței). Intenția sa este aceea de a puncta, după modelul unei paralele între cele două orașe, ce are Belfastul și nu are Constanța, în speranța că, dacă se dorește cu adevărat o integrare în spațiul european, autoritățile locale își vor apleca urechea la considerațiile sale sincere.

Belfast are nouă parcuri, întinse pe zeci de hectare
În totală contradicție cu această realitate irlandeză, constănțenii se pot… mândri că, în doar câțiva ani, și-au văzut distruse toate parcurile, primind, la schimb, mall-uri întinse pe hectare întregi, restaurante, biserici, construcții abandonate, benzinării.
"Mi-ar trebui foarte mult spațiu în ziarul dumneavoastră ca să vorbesc despre parcurile din Belfast (o adevărată încântare pentru localnici și turiști și o dovadă a respectului imens față de mediu al irlandezilor), dar mă voi limita să spun că în fiecare cartier există câte un parc de 50-60 hectare, orașul, având, în total, nouă parcuri mari. Despre felul cum au fost tratate parcurile din Constanța am văzut și cu ochiul liber, nemaifiind nevoie ca rudele și cunoștințele mele să mi se tot plângă, revoltate, că, în timp ce cu o mână semna autorizațiile de construcție, cu cealaltă, primarul dumneavoastră se angaja în programul său electoral că va continua îngrijirea parcurilor și a spațiilor verzi. Am fost stupefiat să văd, în zona Bulevard, în loc de verdeața și copacii de altădată, ziduri imense de beton. În Belfast, nici un primar nu și-ar permite atâta dispreț față de cei care i-au dat votul".

Prin implicarea Primăriei, s-ar putea îndrepta ceva
După ce a avut ocazia să ia pulsul activității edililor din Belfast, Cristian Anghel își permite să lanseze o sugestie autorităților constănțene, privind recuperarea spațiilor verzi: "Între zona Cișmea și cartierul Palazu Mare există suficient teren pentru a se construi un parc - etalon pentru orașul Constanța. Sigur, se va spune că nu știu ce probleme sunt cu pământul. Așa o fi, dar în Belfast, dacă primăria dorește să facă ceva util și plăcut pentru cetățeni, apăi se implică, frate, nu se ascunde la adăpostul unor scuze. Pentru că, la irlandezi, politica față de mediu este prioritară, lucru care ar trebui să se încetățenească și în România, ca țară europeană. Este regretabil că în Constanța se vorbește despre parcuri, atâtea câte au fost ele, numai la trecut".

Irlandezii fac turism și din piatră seacă
Constanța, în schimb, nu valori-fică nici măcar minunățiile naturale. Interlocutorul nostru nu a avut nevoie să afle de la vreun cunoscut că la Constanța se practică un turism de week-end: "Aș vrea să văd cât la sută din capacitatea hotelurilor este ocupată în cursul săptămânii și câți turiști străini sunt pe litoral. De asemenea, aș vrea să știu de ce, spre deosebire de Belfast, care, deși nu are ce are Constanța, pune în valoare maximă orice dar al naturii, iar la noi este taman invers? Am fost la Cetatea Histria. Nimic atractiv pentru turiști. Fără comentarii…
Se tot vorbește despre prelungirea sezonului estival, dar nu s-a făcut nici o acțiune concretă pentru materializarea acestui proiect. Probabil că îi țin în loc prețurile, mult mai piperate față de cele ale țărilor care nu urmăresc un profit imediat, străduindu-se să facă un turism competitiv, ca Spania, Grecia etc.".
Pentru că șirul considerațiilor irlandezului prin adopție, Cristian Anghel, nu se oprește aici, vom reveni într-o altă ediție a ziarului nostru.