De unde provine mirosul greu al câinilor

v v v

La dezlegarea acestui mister ne-a ajutat medicul veterinar Gheorghiță Mureșanu, care a ținut să precizeze, de la început, că igiena unui câine nu presupune doar o simplă îmbăiere. Aceasta trebuie să aibă în vedere câteva lucruri esențiale, care, ignorate, vor ajuta câinele să degaje un miros greu de suportat.

Sursele mirosului neplăcut. Pe lista cauzelor care provoacă galeria de mirosuri canine grele se numără anumite zone ale corpului anima-lului. Prima zonă o constituie urechile: "Dacă urechile nu sunt îngrijite corect, la interior se depune cerumen în exces, care, la animalul curat, sănătos, este gălbui și nu miroase. La câinele neîngrijit, secreția devine maronie și urât mirositoare, iar câinele se poate îmbolnăvi de catar auricular, dificil de tratat" – ne-a spus veterinarul, care precizează că pentru a se evita asemenea situații, igiena urechii trebuie făcută ca la carte o dată pe săptămână.

A doua problemă, acumularea de tartru, din cauza căruia gingiile câinelui se pot inflama, apoi necroza, iar sub dinții afectați se adună pungi de puroi, singura soluție fiind extracția. Din fericire, animalele hrănite cu mâncare uscată nu au probleme cu dantura, dinții cură-țându-se când câinele își ronțăie boabele. Mirosul neplăcut al câinelui se poate deja și în zona anusului, animalul răspândind secrețiile și pe blană, cauza fiind glandele perianale, care secretă o substanță cu miros unic pentru fiecare animal în parte. Aceasta explică și obiceiul câinilor de a se mirosi sub coadă. Problema se manifestă cu deosebire la câinii de apartament și la cei cu probleme digestive. Așadar, o igienă corectă presupune îngrijirea săptămânală a urechilor și danturii, iar dacă mirosul persistă, e nevoie de părerea medicului veterinar.