"Decât să crăpăm pe mâna lor, mai bine pe a noastră!"

Dacă și pensiile mici vor fi diminuate, așa cum președintele țării deja a anunțat, mai mulți cititori propun legalizarea eutanasiei, astfel încât fiecare să decidă dacă preferă viața "cu numai un picior în groapă sau alege să încheie conturile cu ea!"

Sigur este o greșeală!
"Așa cum îl știm, cu milă față de noi, că mereu s-a dat om din popor, aproape că bag mâna în foc că președintele țării ne va spune că e o greșeală să tai 15 la sută și din pensiile mici! Îi dau trei zile să repare greșeala asta, cu tot respectul meu de om simplu, care dă mulți bani din pensia lui pe medicamente! Dacă, totuși, nu e vreo greșeală, mai bine să se legalizeze eutanasia! Înțeleg că e criză, dar eu sunt om mândru și prefer să mor pe mâna mea, decât pe a altora, dar nu în chinuri!" – Olaru, 62 ani.

Generația de sacrificiu
Nea Ionel (așa mă alintă rudele și cunoscuții și așa vreau să apar la ziar) are 66 de ani și ne-a mărturisit că toată viața lui a suferit că nu are copii. Soția i-a murit acum doi ani și de atunci se tot întreabă cât mai are de trăit? Știe că tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte rămân doar un basm frumos, "dar, dacă Dumnezeu îți dă zile, ești dator să ți le duci. E tare greu, însă, când tot timpul ești cu ochii pe analize și pe portofel! Eu am o pensie de 902 lei și stau la bloc. M-am mutat dintr-un aparta-ment cu două camere la garsonieră, dar n-am câștigat cine știe ce, pe criza asta imobiliară, și nici la întreți-nere mare diferență nu e. Am în bancă bani cât pentru înmormântare și pomenile creștinești, la care, sincer, acum nici nu le mai văd rostul. Adică eu îmi rup de la gură cât sunt în viață și să mă gândesc la ce voi… mânca atunci când voi fi cenușă? Cred că trebuie umblat și la rânduielile astea, ca să nu mai sufere și familia în urma noastră. Despre tăierea tuturor pensiilor, am o părere foarte proastă. Dacă tot vor să umble la pensii, atunci să taie din cele mari, de peste 1.500 lei și atât! Dar tot talpa țării trebuie să sufere, așa că mai bine să se dea liber la cianură, măcar până se termină criza asta!"

Mi-aș fi dorit să mor de bătrânețe…
"Fiu-meu m-ar ajuta, dragul de el, dar nevasta lui e cu banii! – ne-a spus Ana T. (59 ani). Nu mă are la inimă și nici darnică nu e. Eu am pensie pe caz de boală, m-am descurcat din ea până acum, că la vârsta asta nu-mi trebuie multă mâncare. Stau în căsuța mea, n-am obligații ca ăia de la bloc. Am încercat să am grijă de un copil, ca să mai câștig un ban, dar când am văzut că nu-l pot stăpâni, mi-a fost frică și m-am retras! Nu sunt așa bătrână, dar zici că duc tot pământu-n spate din cauza bolilor. Dar dacă e să mai îmi taie din pensie, nu știu ce-oi face! Cred că cea mai bună ar fi o pastilă, ca să trec dincolo mai ușor. Nu sunt plângăcioasă de fel, am trecut prin multe greutăți în viață, mi-aș fi dorit să mor de bătrânețe, dar decât să fac umbră pământului cu un picior în groapă, mai bine deloc. O să-și ia și statul grija de pe mine! Sau poate se gândește președintele că nu e bine cum s-a gândit!"
v v v
Indicatorul duratei medii de viață este utilizat de casele de pensii din lume atunci când se stabilește vârsta de pensionare a populației. Statisticile arată că, în ultimele două secole și jumătate, în țările mai avansate, durata medie de viață a crescut de la 30 de ani, la peste 80 de ani. La aceasta au contribuit, în mare măsură, și progresele realizate în domeniul medical, ceea ce a determinat o apropiere a speranței de viață de bătrânețe, urmată, cum este natural, de deces.
Că în România, la acest capitol, lucrurile stau altfel (speranța de viață este de 70 de ani pentru bărbați și de 73 de ani pentru femei), nu este niciun secret. Cei care ne-au contactat acceptă că trăim vremuri grele, de criză. Totuși, dacă li se vor micșora și mai mult veniturile, pentru a nu fi o povară și mai mare pe capul copiilor, singura lor dorință ar fi să încheie cât mai repede conturile cu viața.
Credeți că, în ultimul ceas, este posibilă o soluție care să nu facă din părinții noștri eterna generație de sacrificiu?