Se poate trăi lângă o nevastă prea trufașă? Psihologii spun că, scăpat din frâu, orgoliul nemăsurat roade omul pe interior, până când nu rămâne decât ură și invidie.
Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, orgoliu înseamnă "trufie, îngâmfare, vanitate, suficiență, părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială". Dar ce se întâmplă când două persoane la fel de orgolioase formează un cuplu și trebuie să trăiască împreună? Un cititor, de asemenea orgolios, dar, susține el, "atât cât trebuie", a constatat, din proprie experiență, că unde există orgolioși, este imposibil să nu se lase cu scântei: "Părinții au fost cei care m-au convins să mă însor cu fata unor buni prieteni de-ai lor, cu toate că se vedea de la o poștă că o ține numai pe-a ei… Ai mei sunt ardeleni, oameni calmi, îmi tot spuneau că cel mai deștept cedează, că așa sunt toate femeile. Dar nici eu nu sunt cârpă, am și eu orgoliul meu, atât cât trebuie… doar sunt bărbat. Cel mai tare mă deranjează că nu se abține nici în fața prietenilor, se contrazice cu toată lumea, ea le știe pe toate. I-am zis că dacă n-o lasă mai moale ajungem la divorț, dar nu mă crede în stare, o suport de șapte ani. Cel mai tare mă doare că sunt luat de prost pentru că o iert de fiecare dată! Degeaba e harnică și gospodină! Eu cu o femeie trufașă nu știu să trăiesc, chiar dacă țin mult la ea! Am mai avut și alte relații, dar femeia asta mi-a pus capac.".
v v v
Oameni trufași, încăpățânați, orgolioși, care aruncă răutăți și invidii în stânga și-n dreapta întâlnim peste tot. Însă, potrivit psihologului Speranța Băcana, asta nu înseamnă, în niciun caz, că dacă respingi, ignori, ierți asemenea ieșiri, trebuie să fii catalogat prost. Astfel de reacții depind de spiritul de toleranță al fiecăruia, de bun simț, iar un om cu bun simț nu înseamnă că este prost sau tâmpit: "Nu spune nimeni să nu dai o replică, dar s-o faci cu eleganță, cu demnitate, și propriei neveste. Dacă amândoi aruncă cu vorbe tari, fie o țin într-un scandal permanent, fie își separă drumurile".
Orgolioșii au o problemă
Studiile de specialitate arată că o persoană orgolioasă este și extrem de încăpățânată, care nu acceptă părerile altora. Or, potrivit psihologului, exact de aici se ajunge la un conflict. Dacă nu se acceptă și părerile altora, nu mai învățăm nimic, iar evoluția psihică ar fi total compromisă, deci e nevoie de echilibru în toate. Pe de altă parte,
într-adevăr, se spune că cel mai deștept cedează, dar în toate există o limită a suportabilității. Însă, problema cea mai spinoasă a orgolioșilor este aceea că trufia lor se bazează pe părerile celor din jur sau pe ceea ce cred că gândesc alții despre ei: "Aici e marele necaz, când o personalitate se conturează numai pe ideile altora, aceasta nu este decât un simulacru de personalitate".
Ce-i de făcut
În astfel de situații, cel mai bine ar fi ca orgoliul să fie ținut sub control, cu atât mai mult dacă este vorba despre un cuplu. Să nu fim ipocriți, orice om are o doză de orgoliu, important este să nu fie nemăsurat, iar dacă e așa, să se facă eforturi pentru a-l tempera, pentru a găsi soluții pozitive. Scăpat din frâu, orgoliul va mânca cu lăcomie pe interior, până când n-o să mai rămână din om decât invidie și ură. Nu degeaba se spune că un om respectabil este cel echilibrat și înțelept. În plus, viața demonstrează că unde se confruntă doi orgolioși, nu prea sunt șanse ca unul dintre ei să iasă învingător.
