"I-am dat tot ce se putea, și tot o haplea a rămas!"

Aflat peste Ocean, a renunțat la moștenire în favoarea surorii sale mai nevoiașe, rămase în România. Ulterior dezbaterii succesiunii, aceasta a intrat în posesia altor 18 hectare de teren agricol al căror proprietar a fost tatăl lor și refuză să-i dea fratelui său "măcar două
hectare".

Probabil că moștenire a celor 33 de ani trăiți în America, Aurel Ativcăi (66 ani), a ajuns să creadă că problema imaginii, de multe ori negative, a românilor în lume nu se datorează țiganilor, sceleraților care omoară și violează, hoților ("astfel de lucruri se întâmplă și în America și peste tot!"), ci în primul rând falimentului moral al oamenilor de rând, nu neapărat al celor care ne conduc. De când s-a întors în țară, se tot întreabă de ce în România se descurcă așa de bine șmecherii, pe când oamenii cinstiți au mult de suferit, când, în mod normal, ar trebui să fie invers? "Și americanii sunt oameni ca toți oamenii, cu bune și rele, însă acolo ești respectat, chiar dacă nu îți ridică nimeni statuie pentru că ești corect, din cauză că e firesc să fii așa. În România, am observat că oamenilor corecți, care aleg să-și trăiască valorile creștine, li se lipește mai degrabă eticheta de fraier. Printre creștinii luați de fraieri chiar de sora lui mă număr și eu, o spun cu mâhnire!".
Bărbatul ne-a povestit că, după moartea tatălui, în urmă cu doisprezece ani, a renunțat la partea sa de moștenire în favoarea surorii sale. I s-a părut normal s-o ajute, atâta vreme cât el, dincolo, se descurca mult mai bine decât sora lui.
"I-am trimis prin poștă actul legalizat în America, prin care eu declaram, sub semnătură, că am renunțat la moștenirea din partea părinților noștri. Nu mi-a părut rău deloc, atâta vreme cât, în cei 33 ani câți am stat în America, mi-am ajutat sora și nepoții cât am putut. La început, n-am stat nici eu pe roze, eram plătit modest la primele joburi, dar chiar și așa, la două-trei luni, tot îi trimiteam surorii mele ceva dolari. Ea era tare săracă pe vremea aia, cumnatul meu avea probleme la un picior, aveau doi copii mici, le era greu. După ce mi-am făcut cheag, nici nu mai țin minte câți bani și câte alte cadouri i-am făcut Dorei, așa o cheamă pe sora mea, cumnatului și nepoților mei. Au venit și în vizită la mine de trei ori, i-am plimbat peste tot. După ce am ieșit la pensie în America, m-am întors în țară. Habar n-am avut că, între timp, sora mea se îmbogățise cu încă 18 hectare de pământ, pe care spune că l-a obținut după ce s-a judecat mult cu statul. M-am bucurat sincer că a ieșit din sărăcie, acum chiar are o situație foarte bună. Exact din cauza asta am rugat-o să-mi dea și mie două hectare din pământul tatei, ca să-mi fac o plantație de căpșuni, cum se fac în America, vreau să aduc răsad de acolo. Nu-mi place să stau degeaba, și m-am gândit la ocupația asta. A sărit ca arsă, mi-a spus că din moment ce am renunțat la moștenire, nu mai am dreptul la nimic! Sunt nevoit să spun, cu toate că multă lume știe asta, că sora mea mereu a fost o haplea. Nu pot să înțeleg însă cum, după ce i-am dat tot ce se putea, tot o haplea a rămas!"
Necunoscând legislația românească, bărbatul ar dori să afle dacă, în condițiile mai sus prezentate, are dreptul la o parte din terenul care a declanșat ruptura între cei doi frați.
vvv
Din păcate, stimate domnule Aurel Ativcăi, potrivit legilor autohtone, renunțarea la moștenire privește atât bunurile existente în patrimoniul defunctului la data decesului, cât și bunurile viitoare. În acest context, consilierul juridic Carmen Gigică ne-a explicat că, într-un proces de partaj suc-cesoral, moștenitorii care au renunțat la succesiune, în mod expres, situație în care vă aflați și dumneavoastră, și-au pierdut calitatea de moștenitori. Așadar, acești moștenitori nu pot invoca faptul că au renunțat numai la bunurile care existau în masa succesorală la data deschiderii succesiunii și pe care aceștia le cunoșteau la momentul respectiv.
O situație de acest gen poate apărea, într-adevăr, și în cazul reconstituirii dreptului de proprietate, când numai moș-tenitorul care nu a renunțat la succesiune în condițiile prevăzute de Codul civil poate fi repus în termenul de acceptare a suc-cesiunii.
În concluzie, bunurile viitoare, care nu existau în masa suc-cesorală la data deschiderii succesiunii, vor intra în posesia moștenitorilor care au acceptat moștenirea, respectiv a surorii dumneavoastră, în acest caz. Asta nu înseamnă că o oprește cineva să vă doneze cele două hectare despre care ne-ați vorbit!
Situația este, într-adevăr de-licată, nu ne mai mirăm de ce ați făcut referire la… falimentul moral al multora dintre noi!