"La noi în casă zici că e aeroport!"

Deși conștientizează că Tarzan ar fi fost un mic tenor pierdut în junglă comparativ cu bebelușul său, care o ține numai în urlete, nu poate accepta, sub nicio formă, ca micuțul lui să fie pus la punct prin bătaie.

Nu, să nu vă imaginați că este vorba despre vreo bonă care agresează copilul pe care îl are în grijă! De data asta, bătăușa este chiar mama copilului, un bebeluș neajutorat în vârstă de numai patru luni.
"Am înțeles, până la un punct, că soția mea a avut o sarcină grea. I-am iertat multe, dar să dea în bebeluș, nu accept! Sunt disperat, bucuria de a avea un băiețel, care acum are patru luni, s-a dus la vale. Suntem singuri în Mangalia, părinții noștri stau în Moldova, dar eu și soția ne-am descurcat, totuși, cu bebelușul nostru până acum. Problema e că pe măsură ce bebele crește, soția devine un pachet de nervi. Nu știu ce genă are bebele, dar sigur e șeful echipei celor care nu dorm. Că nu doarme, n-ar fi nimic, dar o ține numai în urlete. Știu că soția nu prinde nici două ore de somn. Dar e copilul nostru și trebuie să-l creștem. L-am dus la doctor, e sănătos tun, dar cam rău. În loc să-l liniștească blând, ea îl zgâlțâie ca pe o păpușă, apoi, pentru că nu se potolește, dă în el, așa a ajuns să-și descarce nervii. Înțeleg, e psihic obosită, chiar mi-am luat concediu, o ajut mult. Dar și cu ajutorul meu, nu văd nicio schimbare în bine. V-am cerut ajutorul prin această rubrică din Cuget Liber pentru că vreau s-o ajut să iasă din starea asta agresivă, mai ales că alăptează încă, mi-e frică să nu-mi nenorocească băiatul pe viață, iar ea refuză psihologul, deși i-am propus. Un amic care lucrează la aeroport mi-a zis, la modul serios, că urletele unui bebe de cinci luni sunt ca zgomotul unui avion Boeing în decolare. La noi în casă, zici că e aeroport. I-am disperat și pe vecini, dar aproape că ei înțeleg mai bine situația decât nevastă-mea. Vă mulțumesc și vă cer scuze pentru deranj!" – Victor C., 36 ani, din Mangalia.
v v v
Atunci când persoanele din jurul unui copil ajung să pună în practică astfel de porniri necontrolate, psihologul Speranța Băcana, specialistă în probleme de educație a copilului, le avertizează că este cazul să se oprească, pentru că urmările pot fi dintre cele mai nedorite. Asta, din cauză că atunci când micuțul este zgâlțâit cu putere, căpșorul lui se mișcă în toate părțile întrucât musculatura gâtului nu este îndeajuns de bine dezvoltată, iar capul este destul de mare comparativ cu restul corpului.
În urma acestei mișcări violente, creierul se mișcă în interiorul craniului, lovindu-se de oasele acestuia și producând ruptura vaselor de sânge și a nervilor din creier, precum și deteriorarea țesutului nervos. De asemenea, se pot produce sângerări sau hematoame în interiorul creierului, care comprimă vasele de sânge și amplifică distrugerea țesuturilor din creier.
Atunci când micuțul este izbit de pat, de perete sau de alt obiect, impactul va fi și mai mare, crescând riscurile. Dacă trauma a fost mai ușoară, copilul poate deveni doar mai somnolent sau, dimpotrivă, iritabil, vomită, înghite sau suge mai greu, nu are poftă de mâncare, nu zâmbește sau nu "vorbește" ca înainte, este mai rigid, respiră mai greu, are pupilele inegale, nu poate ridica sau întoarce capul etc.
În cazurile mai puțin grave, este posibil ca imediat ce copilul a fost bruscat să nu se observe niciun simptom sau acestea să fie puse pe seama unei viroze sau a colicilor, iar problemele să apară abia mai târziu, când copilul începe școala și nimeni nu se mai gândește la trauma din pruncie, care a cauzat în realitate simptomele. În plus, dacă nu s-a pus diagnosticul corect, este posibil ca traumatismul să se repete cu rezultate chiar grave. Gravitatea acestui sindrom constă în faptul că de obicei întregul creier este afectat, de aceea astfel de tratamente sunt categoric interzise! Ca să nu mai vorbim de faptul că ele ar putea intra sub incidența penalului!
Așadar, nu loviți, nici măcar nu bruscați bebelușul, chiar dacă urlă fără motiv, căci consecințele ar putea fi dramatice!