Concurs Nu are răbdare să-i citească povești propriului copil

Citindu-le povești din fragedă pruncie, părinții își ajută copiii să-și dezvolte vocabularul și să iubească, în viitor, lectura. Mai mult, specialiștii susțin că emoțiile pe care le vor trăi în acele momente vor pune bazele unei relații speciale între copil și adultul care-i citește.

Copiilor le place să li se citească povești, dar în egală măsură ei sunt fascinați atunci când li se recitesc pasajele care i-au vrăjit cel mai mult, dar să și povestească, la rândul lor, atunci când vârsta le permite, despre ceea ce li s-a citit. Specialiștii avertizează părinții să nu le răpească micuților această plăcere, lăsând-o pe seama altora.
Cu toate astea, prinși în vâltoarea vieții cotidiene și a problemelor de tot felul, sub diferite de pretexte, mulți părinți nu mai au răbdarea necesară de a citi copilului povești măcar seara la culcare.
"Am grijă de nepoata mea, în vârstă de trei ani și două luni. Eu am născut și crescut doi copii și îmi aduc aminte și azi ce mare plăcere le făcea să le citesc Alba ca Zăpada, Cenușăreasa și alte povești de pe vremea noastră. Atunci le citeam direct din carte, nu aveam DVD-uri și tot felul de minuni ca acum. Nepoțica mea este înnebunită după povești, dar maică-sa nu mă mai lasă să i le citesc. Zice că se obișnuiește așa, iar atunci când o ia în week-end acasă plânge să-i citească maică-sa povești. Fiica mea se plânge că e obosită și nu mai are răbdare să-i citească și îmi reproșează că eu am învățat-o cu năravul ăsta, că ea are colege care pun CD-ul, iar copiii adorm ascultând tot felul de povești. Din înapoiată și depășită de vremuri nu mă scoate, iar ăsta e un motiv permanent de ceartă între noi. Îmi mai reproșează că nepoțica încearcă să-i repovestească poveștile citite de mine și inventează tot felul de prostii. S-a supărat așa de tare pe mine încât nu mai îmi dă fetița s-o țin nici în cursul săptămânii. Oare nu mai este modern să citim povești copiilor?" - se întreabă Cezara F., 59 ani, din Constanța.
v v v
Că poveștile au fost și vor ră-mâne pentru totdeauna o metodă, pe cât de plăcută, pe atât de utilă de a petrece timpul alături de copil o confirmă și psihologul Speranța Băcana. De ce? Din cauză că orice poveste, oricât de simplă ar părea în ochii adulților, transmite un mesaj și îl ajută pe copil să descopere ceva nou.
Este normal ca la generații noi să apară și povești noi, însă nimic nu poate știrbi din farmecul oricărei povești, indiferent de generația din care face parte. Și Alba ca Zăpada, și Cenușăreasa, și Poves-tea porcului își vor păstra un loc special în lectura copiilor, alături de personaje… la zi, precum Harry Potter sau Pokemon.

Poveștile dezvoltă limbajul, sentimentele și imaginația copilului
Fără doar și poate, poveștile dezvoltă vocabularul copilului și îi dau ocazia să trăiască și să simtă alături de personaje. Este normal ca adesea copiii să se bucure, să plângă, să pună tot felul de întrebări legate de acțiunea poveștii, ceea ce înseamnă că ei se transpun în acea lectură, în felul acesta îmbogățindu-și viața afectivă. Potrivit psihologului: "Poveștile rămân o cale către fantezie și libertatea de a visa, dar și o punte care duce în realitatea care-l înconjoară pe copil puțin din curajul ficțiunii. Or, ca ficțiune, povestea lasă mult loc participării imaginare a copilului la aventurile personajelor". Se știe că ima-ginația joacă un rol extrem de important în viața copilului, pentru că îl ajută să se joace, joaca fiind principalul instrument psihologic care leagă lumea lui internă de cea externă. Mai mult, dacă i se vor citi povești, copilul își va putea crea propriile lui povești, iar eroii lor ar putea fi transpuși în jocurile cu alți copii.

Părintele - portavocea personajelor din poveste
Nu este nevoie ca poveștile să fie citite numai la culcare, ci și în parc etc., important este ca citirea să fie cu intonație și participare afectivă. Cititul lor ar trebui să fie un ritual al familiei respective, care va contribui la întărirea legăturii dintre cel care citește (părinte, bunic, soră, frate etc.) și copil, transmițându-le o emoție deosebită tuturor. Dacă poveștile sunt prea lungi, ele pot fi citite pe bucăți, iar dacă micuțului îi face plăcere să i se recitească un capitol, părintele va trebui să-i respecte dorința.