Psihologul te ajută

Șantajul emoțional - o cursă întinsă de copii părinților

3334
Șantajul emoțional - o cursă întinsă de copii părinților - 64c1ebc6e7c210e03bb87848bbdd9100.jpg

Articole de la același autor

Este de notorietate că de la vârste extrem de mici, copiii forțează limitele în relația cu adulții și în mod deosebit cu mama. De aceea, ei fac tot ce le stă în putere pentru a înțelege până unde pot merge în manipularea celor din jur.

"Eu am crescut cu tată vitreg și am suferit foarte mult din cauza asta. Eram sărace când mama l-a cunoscut și pentru că ne-a scos din sărăcie, am fost educată să tac și să nu ridic deloc pretenții. Numai sufletul meu știe cum m-am simțit dată la o parte.
Acum, la rândul meu, am un copil și sunt capabilă ca să îi ofer și luna de pe cer. Problema e că abia acum, când are aproape șase ani, mi-am dat seama că l-am scăpat din mână. De fapt, el obține absolut orice vrea de la mine, iar dacă la început îl refuz, plânge, se tăvălește pe jos, mă amenință că se aruncă în fața mașinilor, iar eu nu mai am ce face și atunci îi cedez. Aș vrea să aflu de la psiholog ce-i de făcut în situația asta? Vă mulțumesc mult" – A. Ionescu, 29 ani, din Constanța.
v v v
Psihologul Suzana Dragoș (telefon cabinet: 0723.371487), ne-a explicat că problema care ar trebui să rămână în atenția părinților este aceea că, pe măsură ce crește, copilul își perfecționează metodele de manipulare, iar lucrurile se complică și mai mult: "Amenințări, rugăminți insistente, lingușeli, urlete sau lacrimi - toate sunt arme în lupta copilului pentru o independență absolută, dar care, din păcate, nu-l va ajuta în niciun fel. Acesta este șantajul sentimental în toată desfășurarea lui, prin care copilul îi face pe părinți să cedeze, împingându-le emoțiile la limită. Sigur că părinții pot protesta, însă preferă să se amăgească cu ideea că au un copil cu personalitate, deștept, lucru care nu-i absolvă de datoria unei educații corecte".
Pornind de la realitatea că șantajul sentimental nu dă bine nici la adulți, nici la copii, este clar că el trebuie descurajat la timp, când copilul este mic.

Ce e de făcut?
l În primul rând, ca părinți, învățați să respectați și dumneavoastră regulile pe care i le impuneți l Dacă unui copil i se cere să își pună pantofii la locul lor după ce intră în casă, iar dumneavoastră procedați altfel, va învăța automat că poate să facă și el același lucru l Copiii sunt mult mai atenți la excepții decât la confirmări de reguli, de aceea este foarte important ca regulile să fie respectate de toți membrii familiei, pentru ca ei să le respecte în mod sistematic.

Dați-le explicații pe înțelesul lor
Chiar dacă sunt mai mici, copiii nu trebuie tratați ca și cum numai părinții sunt deținătorii adevărului absolut, iar ei habar nu au de nimic. De aceea, stimată doamnă Ionescu, va trebui să-i explicați celui mic, pe înțelesul lui, de ce impuneți anumite reguli și de ce trebuie să le respecte. Dacă nu veți face acest lucru, este posibil să aveți surprize și mai mari. În schimb, știind despre ce este vorba, copilul se va simți responsabilizat în aplicarea regulilor impuse și obligat să reacționeze ca atare.

Cu regulile nu-i de joacă!
l În situația în care ați luat o hotărâre și o regretați, găsiți o explicație logică, astfel încât copilul să înțeleagă care este cauza schimbării regulii. De exemplu, dacă i-ați promis că ieșiți în oraș și v-ați răzgândit, discutați cu el despre asta, refăcând programul împreună l La fel de important este să nu schimbați mereu regulile în favoarea lui, pentru că data viitoare nu va înțelege de ce trebuie respectată regula respectivă, iar șantajul va funcționa în continuare l Păstrați-vă calmul, pentru că, dacă vă enervați, lucrurile vor scăpa și mai mult de sub control. Rețineți că vocea, mimica, gesturile vă pot trăda. De aceea, trebuie musai să fiți fermă, fără a-i refuza total posibilitatea de a alege, însă trebuie să evaluați dumneavoastră situația în care îi oferiți lui posibilitatea de a alege l Copilul trebuie învățat să aibă inițiativă, iar pe măsură ce va crește, va căpăta și discernământul necesar. Totul este să-l ajutați să coopereze și să înțeleagă că nu doriți să-l provocați l Nu tolerați să vă ignore atunci când îi vorbiți, pentru că astfel vă veți pierde autoritatea în fața lui l În concluzie, copilul trebuie avertizat asupra consecințelor refuzului său, pe care va trebui să le și puneți în aplicare imediat dacă atitudinea lui nu se schimbă.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.4584 secunde