Se laudă că ține tot Postul, dar "își înjură birjărește subalternii!"

Credincioșii adevărați știu foarte bine că Postul nu pune accentul doar pe abținerea de la proteine animale, ci și pe latura spirituală.

"Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își smolesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Tu, însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău. Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție" (Matei 6,16-18).  Nu întâmplător, preotul paroh Vasile Vasile, de la Parohia Sfânta Cuvioasa Parascheva din Năvodari, a făcut trimitere la acest citat. Intenția sa a fost aceea de a evidenția cuvintele Mântuitorului despre Post, dar și despre postitori, despre cum ar trebui să postim, dar și despre felul în care să ne exteriorizăm când postim.

Este lumea mai bună în Postul Mare?

Fără doar și poate, există foarte mulți credincioși care știu ce presupun regulile unui post adevărat și se conformează lor fără efort, pentru că așa simt. Și nici nu fac din asta un titlu de glorie, dimpotrivă, postesc în tăcere și în respect față de marea sărbătoare a Paștelui. Pentru ei, postul nu echivalează cu dieta alimentară, ci cu efortul de a deveni mai buni, ne-a explicat părintele paroh, care știe, de asemenea, că există și persoane pentru care Postul devine grija pentru ceea ce pun pe masă. Însă, în niciun caz, centrul de greuta-te al Postului nu trebuie mutat pe mân-carea cea de toate zilele, ci pe purificarea sufletească, pe fapte bune, pe înțelegere, pe compasiune etc.

Până unde duce ipocrizia…

Din păcate, mai vedem în jurul nostru oameni care se consideră credincioși pentru că fac eforturi extraordinare de a renunța la proteinele animale, participă la slujbe religioase, dar nu au nicio problemă să-și trateze semenii în dispreț total. Asupra unei asemenea situații a dorit să atragă atenția astăzi un grup de "subalterni". Oamenii cred că este de datoria lor să-și exprime public opinia, sperând ca șeful lor să le înțeleagă mesajul și să-și schimbe comportamentul, odată pentru totdeauna: "Folosește unui om să bată toba că ține tot Postul Mare, că e mare credincios, că merge la Biserică, dar își înjură birjărește subalternii, îi și îmbrâncește, îi jignește, numai pentru că e șef, iar pâinea și cuțitul sunt în mâinile lui? După noi, dacă, măcar  în post, nu s-ar mai auzi veșnicele înjurături, și de la unele locuri de muncă, și prin autobuze, și prin  tribunale, și în familii, între părinți și copii etc., ar fi mult mai important decât să te abții de la mâncarea interzisă. Poate că dacă s-ar da mai multe filmări cu camera ascunsă la TV despre toate fazele astea, ar da de gândit că, în Post, dacă nu ești mai bun, nu rămâi decât un ipocrit". 

"Trebuie investit în temelie!"

Și preotul paroh Vasile Vasile susține cu tărie necesitatea ca, în Post, dar și în restul perioadelor din an, să ne preocupăm mai întâi de latura spirituală a vieții, de purificarea propriului suflet. Apoi, cu o asemenea conduită de viață, toate celelalte vor veni de la sine: "În caz contrar, unii se vor complace să trăiască într-o ipocrizie generală, vorbind apropiaților, subalterni sau nu, despre norme și reguli bisericești, își vor smoli fețele ca fățarnicii să arate celor din jur că postesc, pierzând din vedere esențialul. Dacă vom investi în fațadă, greșit". 

Așadar, în loc să reducem postul la eterna întrebare: "Ce mai mâncăm de dulce?", ar trebui să ne întrebăm "Cum am putea deveni mai buni?". Cu alte cuvinte, să mutăm centrul de greutate al postului pe latura spirituală, nu în… bucătărie și să arătăm că putem fi mai buni dacă ne pasă de cel de lângă noi.