Soțul rău, tată bun după divorț?

Pornind de la premisa că un soț rău nu este neapărat și un părinte rău, instanța poate încredința minorul tatălui vinovat pentru desfacerea căsătoriei, însă numai dacă la mijloc sunt interesele copilului. Dacă există mai mulți copii, instanța va decide pentru fiecare în parte, în funcție de interesele superioare ale fiecăruia. Numai în cazuri excepționale copilul poate fi încredințat unor rude sau altor persoane.

"Am următorul necaz: nu mă împac cu soțul, am depus divorț - și-a început trista poveste Melisa Aioanei. Avem un copil de patru ani, iar el mă amenință că dacă nu retrag divorțul, o să se dea și peste cap să-i fie încredințat lui copilul, apoi o să se mute din oraș. Se bazează că nu am niciun venit, nu am locuință personală, iar părinții mei locuiesc la Suceava și nu are cine să mă ajute cu copilul. Spune că m-a reclamat și la Autoritatea Tutelară, să mă pregătesc de anchetă. Plus că e un om foarte rău, am dovezi medicale. Nu am casă deocamdată, dar o să mă angajez și o să închiriez, să stau cu copilul. Poate legea să dea copilul unui om atât de rău? Deja a început să-l în-vețe pe copil să-i spună judecătorului că vrea să rămână cu el, dacă ne despărțim, că eu n-am bani de jucării și tot felul de prostii…".

Copiii sunt primii care suferă

Este dreptul fiecărui copil să se bucure de grija și iubirea ambilor părinți, după cum este și dreptul părinților de a-și crește și ocroti copiii, chiar dacă sunt divorțați. Din păcate, viața demonstrează că atunci când hotărăsc să se despartă, prin atitudinea lor, părinții își supun copiii unor experiențe dureroase, îi aduc în fața judecătorilor pentru a le spune cu care dintre ei și-ar dori să locuiască după divorț, ca și când i-ar duce la cofetărie. Și se întâmplă uneori ca părinții să locuiască în orașe sau chiar în țări diferite... Și, totuși, când vine vorba despre custodia minorului, instanța este obligată să urmărească interesele copilului. Din această cauză, stabilirea culpei unuia dintre soți în desfacerea căsătoriei nu reprezintă un motiv de sine stătător pentru încredințarea copilului minor. Așadar, copilul poate fi încredințat și soțului "rău", care poartă vina destrămării familiei, dacă interesele minorului o cer imperios.

Situațiile extreme, în defavoarea mamei

"Nu se întâmplă prea des ca tatăl să câștige custodia copiilor. Numai situațiile extreme și argumentele foarte solide, care demonstrează că mama nu este aptă să-și crească copilul sau copiii determină instanța să încredințeze minorul tatălui și când acesta poartă vina destrămării familiei" - ne-a explicat avocatul Matei Ivan, care precizează că astfel de hotărâri se iau (cu mare greutate!), dacă tatăl dovedește că mama este imorală, nu are condiții să își crească decent copiii, dacă le-ar pune viața în pericol.

Referitor strict la cazul de astăzi, când soțul crede că își va câștiga copilul invocând veniturile soției, totul se poate întoarce împotriva acestuia, căci judecătorul ar putea dispune o pensie alimentară mai mare. Numai în cazul în care poate dovedi că rudele soției sau alte persoane cu care mama locuiește ar putea pune în pericol viața copilului sau a copiilor, judecătorul poate încredința custodia tatălui. Pentru a decide în cunoștință de cauză cu privire la încredințarea minorilor, instanța este obligată să-i asculte pe ambii părinți, să solicite un referat din partea Autorității Tutelare de la domiciliul soților (dacă nu mai locuiesc împreună), iar dacă minorul a împlinit zece ani, să fie și el audiat, ceea ce nu este valabil în cazul de față.

De regulă, părinții colaborează și se învoiesc asupra încredințării copilului, pentru a nu-l tulbura și mai tare, dar chiar și așa, această învoială trebuie încuviințată și de instanță.