Tânără plictisită… de viață

De regulă, plictiseala presupune o detașare de tot ce e în jur și o lipsă de implicare, specialiștii atrăgând atenția că, uneori, ea anunță instalarea unei depresii.

"Cică anii tinereții ar trebui să fie cei mai frumoși. La fel se spune și despre perioada în care ești îndrăgostit. La mine nu a fost și nu este deloc așa. Poate că și mama a făcut din mine o fată veșnic plictisită de viață. Ori de câte ori eram mândră de ceea ce făceam, venea mama și dădea cu bățu-n baltă! «Să nu te culci niciodată pe-o ureche și să te dai mare! Ce-ai făcut tu e o nimica toată față de ceea ce fac alții, sau te faci că nu vezi ce e în jurul tău?» - cam asta auzeam și aud încă de la mama mea, o bună învățătoare, apreciată de toată lumea, pe care o iubesc tare mult, așa pretențioasă cum este ea" - ni s-a destăinuit Elena, în vârstă de 26 ani, care își dorește enorm să scape de sentimentul că întreaga ei ființă este invadată de plictiseală.
Tânăra ne-a povestit că de mică i-a plăcut "să croitorisească, dar mama n-a vrut să audă de meseria asta. Mereu îmi spunea că așteaptă de la mine să ajung o mare intelectuală, dar eu am făcut doar liceul și m-am apucat de croitorie".
Elena ne-a povestit că, în cele din urmă, mama sa a cedat și a ajutat-o să-și deschidă un atelier particular de croitorie: "Sincer vă spun că am muncit foarte mult cu acul, mi-am făcut clientela mea, dar din cauza unor probleme mari pe care le am la ochi, doctorul mi-a recomandat să mă las de meserie. Așa că am închis afacerea, mama m-a înscris la facultate, iar eu m-am apucat de învățat, dar mă plictisește foarte mult studiul. Pur și simplu nu-i de mine. Chiar și simplul gest de a deschide o carte mă plictisește. De fapt, tot ce e în jurul meu mă plictisește. Chiar și prietenul meu, cu care plănuisem să mă căsătoresc în toamnă, a început să mă plictisească. Problema e că nu mai pot să fiu sinceră cu mama, mă aștept la orice de la ea, nici cu facultatea sigur n-o să meargă. Mai mult, deși ochii nu mă ajută, lucrez croitorie pentru clientele mele de suflet când mama nu este acasă".
v v v
Pentru că Elena dorește să trăiască emoția prezen-tului și să depășească această stare pe care ea o numește plictiseală, am rugat-o pe Speranța Băcana, psiholog, s-o ajute. "Înțeleg starea acestei tinere, pentru că orice om plictisit atât de mult simte că l-a părăsit toată puterea interioară de a-și mai dori ceva special pentru el" - ne-a spus psihologul, care consideră că primul lucru pe care trebuie să-l facă tânăra noastră cititoare este… să lucreze cu acea parte din ea care are puterea să revină la vâltoarea vieții și să renunțe la gândurile… leneșe.

Lectura poate face minuni
Psihologul îi recomandă Elenei să țină seama de sfaturile mamei sale și să se mobilizeze pentru a-și continua facultatea, căci simplul gest de a deschide o carte, indiferent de conținutul acesteia, o va ajuta să regăsească acea scânteie care să-i trezească interesul pentru prezent, dar și pentru viitorul ei profesional. Asta, din cauză că ambiția de a trăi emoția prezentului, fie el și plin de incertitudini, este antidotul ideal pentru plictiseală: "N-o să pice niciodată din cer vreun prinț fermecat care să te ia de mână și să te ducă pur și simplu acolo unde îți dorești! Tu ești cel care trebuie să-ți trezești sentimentele frumoase la viață și să nu te mai simți ca într-un deșert" - adaugă psihologul, care atrage atenția tuturor celor care văd viața, în cel mai bun caz în alb și negru, să se gândească la lucruri pe care nu doar și le doresc, ci le pot și avea, chiar dacă în acele momente au impresia că nu le folosesc la nimic.
Despre cauzele și felul în care cei care se simt plictisiți peste măsură își pot scoate sentimentele de sub cotloanele negării, citiți în ediția viitoare a ziarului nostru.