"Testamentul, mai rău ne-a zăpăcit familia!"

Din păcate, deși rolul testamentului este acela de a regla lucrurile privind bunurile ce vor fi lăsate moștenitorilor la momentul decesului, există situații când acesta nu face decât să dezbine moștenitorii. 

"Frate, frate, dar brânza e pe bani!", este un vechi proverb româ-nesc. Cititoarea noastră, Anamaria G., l-a adaptat situației delicate de familie prin care trece, de când tatăl său nu mai este printre cei vii: "Frate, frate, dar moștenirea-i moștenire!". Deși este conștientă că principalul motiv al întocmirii testamentului, în urmă cu opt ani, a fost dorința tatălui său de a o avantaja: "Toate rudele știu că eu am fost copilul preferat al părinților. Fratele meu a simțit mereu asta și a avut o relație mai rece cu ei. Când tata i-a spus că vrea să facă testament, ca să nu ne certăm pe aparta-ment după moartea lui, a zis că el nu are pretenție nici la un capăt de ață de la niște părinți care nu l-au iubit. Apoi a plecat să muncească în Spania, unde e și acum. Tata a făcut testamentul, iar după ce a murit, eu am vrut să dezbat moștenirea. Chiar și așa, cu testament, notarul mi-a spus că fratele meu trebuie să dea o declarație notarială că renunță la moștenire. A făcut-o la ambasada din Spania și mi-a trimis-o, iar notarul a făcut actele de moștenire. Când fratele a aflat că tata avea 60.000 lei în bancă, a luat foc. Vreau să-i dau 15.000 lei, dar el vrea jumătate. Nu contează că eu am suportat din banii mei tot ce-a fost îngrijire și tratamente pentru tata, plus înmormântare și pomeni. Acum a plecat, dar mă amenință la telefon că dacă nu-i dau jumătate din bani, mă dă în judecată. Din moment ce a renunțat la moștenire, mai are el dreptul la acești bani? Era mai bine fără testament, împărțeam frățește și cheltuielile, și averea. Acum, testamentul, mai rău ne-a zăpăcit familia".

Efectele renunțării la moștenire

Într-adevăr, dacă nu se află în țară, persoana care dorește să renunțe la moștenire trebuie să prezinte notarului care se ocupă de dezbaterea succesiunii o declarație de renunțare. Potrivit consilierului juridic Carmen Gigică, aceasta trebuie făcută în formă autentică la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condițiile și limitele prevăzute de lege. Apoi, declarația de renunțare se va înscrie în Registrul național notarial român, ținut în format electronic, potrivit legii și, evident, își va produce efectele, în sensul că persoana respectivă, chiar dacă, la un moment dat, își va regreta gestul, nu va mai avea dreptul la moștenire, nici măcar dacă va deschide un proces în instanță. 

Ai renunțat în scris, adio moștenire!

În principiu, cei care semnează o declarație notarială expresă de renunțare, ar trebui să știe din start că au și spus adio moștenirii. Chiar dacă, între timp, le ajunge la urechi informația că decedatul mai avea și alte bunuri (terenuri, conturi bancare etc.), tot nu mai au dreptul de a moșteni cota parte care, în mod normal și potrivit succesiunii legale, le-ar fi revenit. Dacă se constată însă că, la mijloc, sunt declarații false din partea unor moștenitori date în fața notarului, fie se caută o soluție de compromis în sânul familiei respective, fie se poate ajunge în instanță, unde lucrurile ar putea lua altă turnură.