Ce ascunde Nicușor?

Poate că incidentul din intersecție l-o fi lăsat cu sechele sau l-o fi lovit iar spondiloza cu simptome care iau înfățișarea unei alergii la presa liberă. Căci altfel nu s-ar înțelege de ce președintele Consiliului Județean și oamenii săi să fi avut o reacție atât de agresivă față de jurnaliștii veniți să relateze, prin mijloacele profesiei lor, un incendiu. Firește, era o știre mai importantă din cauza notorietății proprietarului, din cauza cartierului select, din cauza numărului mare de mașini de pompieri chemate la fața locului, însă și din cauza numărului mare de bodyguarzi prezenți la fața locului.
Dar, totuși, era un incendiu! Nu adormise nimeni în intersecție, nu era nimeni beat, drogat sau cu cătușe la mâini, nu era o știre care să fi putut arunca oprobriul public asupra protagonistului. Un incendiu este o întâmplare nefericită, care poate doar stârni compasiunea publicului, în afară de cazul în care ești atât de înverșunat sau neinspirat sau nu îndeajuns de inteligent încât să-ți pui gorilele să alunge jurnaliștii din spațiul public asupra căruia nu ai nici un drept de exclusivitate, sau să pui furtunul pompierilor pe ei, sau, în cele din urmă, să spui, în așa fel încât să te audă, "lasă-i să filmeze, dă-i dracului!...".
Nu ai cum să nu te întrebi de ce această atitudine la un om care a fost jurnalist în tinerețile lui și care știe foarte bine cu ce se mănâncă presa (aproape la propriu), fiind el însuși patron de ziar și de televiziune (da, sigur, nu el, direct și în acte, dar știe toată lumea cine deține trustul de presă la care mă refer). Deci care era, de fapt, problema?
Poate că Nicușor Constantinescu, președintele Consiliului Județean Constanța, nu voia să-și amintească lumea în ce căsoaie locuiește (căci are o avere uriașă care mai cuprinde încă două case, cinci terenuri, cinci mașini și depozite de peste un milion de dolari), de vreme ce singurele venituri declarate sunt salariul de președinte CJC, salariul soției (angajată la "On Plonge"), alocațiile copiilor și dividende nesemnificative în raport cu bunurile deținute…
Ori poate nu voia să rememoreze cineva în ce fel terenul de lângă casă, acela care aparținea Ministerului Educației, a trecut în proprietatea sa…
Sau ce s-a întâmplat cu mormintele antice descoperite de arheologi pe locul unde voia să-și facă (sau chiar și-a făcut) piscină…
Iată, însă, că strategia aplicată are efecte contrare. Când cineva se ferește de presă cu atâta înverșunare, mai ales într-o împrejurare banală, este clar că are ceva de ascuns. Dacă Agenția Națională de Integritate nu ar fi temporar paralizată prin grija Curții Constituționale, poate ne-ar oferi rezultatele cercetării pe care se auzise cu ceva vreme în urmă că a declanșat-o asupra președintelui CJ Constanța. Dar probabil că lucrurile vor intra, în cele din urmă, în normal, România urmându-și drumul spre transparentizarea tuturor veniturilor și tranzacțiilor, cu precădere ale aleșilor locali, iar personaje ca Nicușor Constantinescu vor fi nevoite, la un moment dat, poate mai curând decât ne așteptăm, să dea explicații sau să dea socoteală cu privire la proveniența averilor fabuloase pe care le-au strâns în timp ce au ocupat funcții publice.