Postim. Așa e moda!

Nu știu cine este trend-setterul și, sincer, mă îndoiesc că de vină ar fi mult pomenita criză, dar cu mirare spre stupoare am observat, de curând, că toată lumea postește. Pornind de la mămăițele de la coada pentru pachetele lui Mazăre până la pițipoancele din mall, cocoțate pe tocuri de zece. Este clar: postitul este un must-have al Paștelui 2010.
Recent am fost într-un liceu constănțean de renume și o mare parte din elevi, mai ales fete, se scuzau că nu pot gusta o prăjiturică pentru că țin post. Măi să fie! Ori sunt prea pioși copiii ăștia, ori au prea multe păcate. Un cadru didactic mi-a dat explicația că smerenia asta ar avea de-a face cu educația de acasă. Foarte frumos, zic. Fetele se înfrânează de la mâncare, vor să se spovedească, vor să se purifice, să-L întâmpine pe Iisus cu mintea și sufletul limpede. Nu mănâncă de dulce, dar chiulesc de la ora de mate, se duc la colț și trag cu sete dintr-o țigară în timp ce o bârfesc pe colega de la a X-a C cât de urât îi stă cu noua tunsoare. Mai târziu, tot ele, pioasele, se duc acasă și își mint părinții că au fost la școală, își postesc (pardon, postează!) pe facebook pozele cu bikinii cumpărați zilele trecute din mall. Ah, și, era să uit, în Noaptea de Înviere se opresc puțin la biserică, în drum spre club, ca să ia lumină. Uau, câtă pioșenie! Dar sună frumos totuși să spui cu o voce nevinovată că ții post. Doar nu vreți să fie out, tocmai ele, mereu în pas cu moda.
Cam așa este și cu cei care postesc, dar îl înjură la semafor pe șoferul din față că încetinește și oprește pe galben, cu bătrânii care se iau la harță cu tinerii că nu le oferă locul în autobuz în clipa în care s-au urcat, cu gospodinele care se încaieră la coadă pe ultima ciozvârtă de miel, cu măcelarii care vând carnea veche "reciclată" în pastă de mici, cu medicii ginecologi care fac întreruperi de sarcină în Vinerea Mare și, credeți-mă, lista e luuungă, luuuungă, ca o zi de Post!