Ce-ați făcut în ultimii 20 de ani?

Cu ceva vreme în urmă, când încă ne mai amăgeam cu gândul că poporul român e revoluționar, era la modă o întrebare: "Ce ați făcut în ultimii cinci ani?"… Era destul de incomodă pentru mulți dintre cei care se dădeau revoluționari căci ei ne vorbeau nouă, muritorilor de rând, frumos despre viitor, încurajator despre prezent și se luptau din răsputeri să ștergem cu buretele cât mai curând trecutul care la ei scârțâia rău (dar asta aveam să aflăm noi mai târziu)… Așadar, intervievatul răspundea de cele mai multe ori în doi peri când venea vorba să privească în urmă și trăda o oarecare teamă să nu se găsească cineva care să spună și ce "uita" el.

Acum, retrospectiva e mult mai apăsătoare… de data asta pentru noi și nu pentru ei. Întrebarea este și mai dureroasă căci ducem în spate povara a… 20 de ani.

Așadar… "Ce-ați făcut în ultimii 20 de ani?" (pentru a răsuci și mai mult cuțitul în rană, luați-o ca pe o întrebare retorică). Ce-am făcut?!

Păi, depinde cine răspunde… Sunt persoane care se pot "lăuda" cu… vile, mașini cu "n" cai putere și, evident, "afaceri" profitabile care le-au permis multor oameni "muncitori" să ajungă la astfel de performanțe…

Mai sunt cei care se umflă în pene acum cu un background politic de care ei, ex-parlamentari sau consilieri sau primari sau ce or fi fost, sunt mândri. Dar e lesne de înțeles că și aici ceva scârțâie: dacă îi iei la bani mărunți ce au făcut concret, cu ce s-a ales comunitatea de pe urma lor, ai parte doar de… cele mai filozofice explicații rostite cu o voce gravă și încărcată de regrete (false, de altfel).

Cei mai mulți dintre români duc, însă, în suflet povara unor 20 de ani de minciuni, de dezamăgire, de sărăcie, de voturi furate fără remușcare de acești… numiți-i dumneavoastră cum doriți și cum credeți că merită. Din patru în patru ani au răsunat promisiuni dintre cele mai mizerabile, acuze dintre cele mai josnice între politicieni care, după încheierea campaniilor, și-au dat mâna și au uitat de fraierii care, probabil, și-au pus o speranță cât de mică în ei. După 20 de ani cei mai mulți dintre români se simt scârbiți, unii aleg să plece oriunde în afară pentru a nu mai fi nevoiți să îndure iar și iar același tratament batjocoritor reglementat parcă printr-o lege nescrisă dar bine însușită de "băieții deștepți". Mai tragic este că, după 20 de ani, sunt mulți români care au ajuns să ducă dorul vremurilor de dinaintea celor două decenii…

După 20 de ani, românul de rând se adună cu greu să spună ce a făcut el în tot acest timp, dar se întreabă cu siguranță câți d-alde 20 de ani ar trebui să mai treacă pentru a intra și el în rândul lumii.