Meciul scârbei noastre

Bună ziua, doamnelor și domnilor, dragi iubitori ai sportului cu gura mare și lovituri la gioale, bine v-am regăsit la o nouă partidă politică, disputată în sălile parlamentului și pe holurile guvernului!
Vremea minunată pentru curvăsării doctrinare și consultări sterile, cu o temperatură a bugetului sub limita înghețului, în timp ce sindicatele dau în clocot. Terenul de joc se prezintă în condiții excelente, podelele fiind perfect lustruite. După ce Băsescu a măturat cu Geoană pe jos, același lucru l-a făcut și Ponta. Sămânțarii politici au așternut un gazon de coji (din nas și de floarea soarelui), așteptând deznodământul meciului.
Dar iată cele două echipe: PSD, cu tricouri rozalii - în poartă cu PNL (nimic nu intră în plasa social-democraților fără ca Crin – scuzați cacrifonia - să nu îi ia mirosul), pe linia de fund – Geoană (toți l-au băgat cu capul la fund, cel puțin la propriu), la mijloc – Mitrea și Năstase (au picat în mijlocul partidului deși făcuseră tușa ani buni), iar în atac băiatul de careu Ponta – nu a alergat niciodată prea mult în partid, dar mereu a știut să se poziționeze. În plus, are simțul porții dezvoltat, marcând chiar la fiica lui Ilie Sârbu.
De partea cealaltă, PD-L, în echipament violet, prezintă în primul unsprezece nu mai puțin de cinci stranieri. Doi sunt unguri, ceilalți independenți. Așadar, cu numărul unu, portarul invizibil Traiaaaaan Băsescu. De șase ani încasează golurile PD-L-ului, deși el nu mai joacă la echipa asta. În apărare – nu la MApN, democrații se bazează pe Gabriel Oprea și coechipierii săi fugiți în inter-sezon de la toate cluburile, la mijloc Blaga și Videanu (toate pasențele partidului pe la ei trec), iar pe aripi Verestoy și Marko Bella (ce să faci, marginalizarea asta…). Vârf împins și foarte împins – Elena Udrea. Copil de mingi – Emil Boc. E mic, tehnic, rapid, seamănă cu Elton, însă nimeni nu vrea să îi dea pase. Așa că mai bine adună baloanele partidului și le aruncă înapoi în teren.
Partida este arbitrată de centralul Traian Băsescu (să nu vi se pară cumulul de funcții ceva ieșit din comun), acest Balaj imparțial din prima ligă politică.
Dar iată că partida a început, PD-L având balonul de start, doar a câștigat alegerile. Un - doi la mijlocul terenului, democrații încearcă să arunce mingea peste apărarea trandafirie și… Arbitrul fluieră primul fault. La Geoană. Mircea cade secerat de la Cotroceni și din Kisselef, dar se ridică repede până nu îi trage și scaunul de la Senat. "Mihaela, dragostea mea, sunt bine. Cred cu tărie că pot continua jocul", se adresează Mircea medicilor din PSD care încearcă să îl scoată cu targa din teren. "Șoc post traumatic cu delir", concluzionează staff-ul, care îl retrimite în teren pariind că nu apucă nici pauza. Jocul se reia din jumătatea PSD. De pe margine antrenorul oaspeților, sir Ion Iliescu, se agită ca o bunicuță la coada pentru ajutoare. "Măi, animalule, a fost fault", dar arbitrul nu îl aude. Mitrea schimbă pase cu Năstase, mai mult să îi facă în ciudă lui Hrebenciuc, împărțindu-și influențele în tribunele județene. În atac se demarcă Ponta care primește o minge pe sus. Pune stop, dar când să șuteze, bagă Cristi Diaconescu și Marian Sârbu capul. Aha, trădarea se face cu capul. Mingea se scurge în afara terenului.
Berceanu aruncă de la margine, un lung de linie, Videanu retrimite acasă pentru câteva contracte cu borduri și energie ieftină. Incredibil, un fan înfocat al PD-L pătrunde pe teren pentru a-și îmbrățișa idolii. Este imediat trântit la pământ și imobilizat. Forțele de ordine i-au pus cătușele și îl coboară la vestiare. Este chiar Antonie Solomon. Mircea Dinescu aplaudă din tribună, după care își reia locul la lojă, tolănit ca un balot de lucernă.
Balonul ajunge la Elena Udrea. Oprește mingea cu pieptul și o așează la nivelul ierbii. Simte mirosul naturii, își împletește smocuri de gazon în pletele-i bălaie, dar este secerată din spate de Olguța. Spiritele degenerează, cele două se îmbrâncesc. Box în toată regula, dar la categoria Cocoș. Arbitrul intervine ferm și oprește jocul. Dictează consultări. Este clar că sunt prea mulți jucători în cele două echipe și vrea să reducă numărul la jumătate. Haosul pune stăpânire pe echipa PSD. Nu se poate așa ceva. Întreg lotul are contracte mari și pe mulți ani cu statul. Crin aleargă din poartă, își aruncă mănușile și vrea să sară la gâtul arbitrului. O rafală de vânt îi răvășește părul și renunță. Nici stranierii unguri de la PD-L nu sunt de acord cu măsura arbitrului. Sunt prea bine înfipți în sistemul de guvernare al țării de la revoluție încoace pentru a-și pierde avantajele.
Pe tot terenul se împart pumni și picioare. Vanghelie fuge cu Voicu de mână prin mulțime să nu îi prindă camerele de luat vederi împreună, în timp ce Geoană, derutat, la mijlocul terenului, crede cu tărie că s-a fraudat și meciul ăsta.
Cele 23 de milioane de spectatori, prezente zi de zi în tribunele acestei țări, se uită buimace la circul din teren. Ei au rate, datorii, sunt șomeri, trăiesc într-o țară bolnavă, măcinată de corupție, cu instituții publice mâncate de cangrenă. Mulți nu își pot asigura nici traiul de zi cu zi. Însă sunt obligați să plătească bilete și să finanțeze din banii lor eternul meci politic, care nu le aduce niciun beneficiu, ci le întoarce stomacul pe dos.