Între referendum și unitatea din sufletul românului

Boicotul opoziției la consultările pe tema revizuirii constituției mi se pare culmea nesimțirii. De parcă cineva ar putea să creadă că sensibilii parlamentari ai PSD, PC și PNL au fost oripilați de apariția parlamentarilor independenți (pe care au decis să-i trateze ca pe un fel de personaje paria, nefrecventabile)! De parcă nu s-ar fi așteptat ca președintele țării să îi invite și pe ei, independenții, așa cum a făcut de fiecare dată, la toate consultările! De parcă nu ar avea, prin propriile partide, tot felul de traseiști cărora, pentru diverse interese, le scuză labilitatea politică! De parcă nu am ști că, de fapt, le tremură chiloții la perspectiva micșorării numărului de locuri pentru care va trebui să cotizeze pe viitor! De parcă am fi crezut cu adevărat că se duc cu bună credință și intenții constructive la o întâlnire care înseamnă, care ar trebui să însemne pentru mulți parlamentari de profesie începutul sfârșitului insignifiantelor cariere pe care și le-au construit! De parcă nu ar fi gata să sacrifice chiar și ideea unității naționale pentru a-și păstra scaunele călduțe sub fundurile pe care și le-au făcut mari din politică!

Căci atitudinea sfidătoare de ieri vine în completarea declarațiilor politice din ultima vreme, care încearcă să promoveze - pe principiul neaoș românesc "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic!", modificat un pic, în pas cu vremurile, în "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic, decât, cel mult, în rău!" - ideea de a nu desființa, ci de a înlocui o cameră a parlamentului cu o alta, alcătuită pe principiile existente în țările cu statut sau organizare de federație, din aleși ai comunităților regionale.

Referendumul la care populația s-a exprimat categoric atât pentru reducerea numărului de parlamentari, cât și pentru parlament unicameral nu face, prin urmare, nici doi bani pentru politicienii care pun iar în discuție aceste probleme, de parcă nu ar fi fost tranșate prin vot. Însăși ideea de referendum este compromisă prin lansarea acestei discuții. Mai mult, este o insultă la adresa electoratului care S-A PRONUNȚAT, vă aduceți aminte?

Acesta poate fi doar primul pas, formal, către federalizarea unei Românii care își menține încă, în primul articol, nerevizuibil, al Constituției, denumirea de stat național, unitar și indivizibil. Poate fi baza de discuție pentru o modificare de mult timp visată de separatiștii maghiari, pentru introducerea sintagmei "stat multinațional" în Constituția României.

Iată cum maghiarii revizioniști, profitând, pe de o parte de statutul actual al UDMR, de grup politic determinant pentru păstrarea majorității, pe de altă parte de frica politicienilor în fața "disponibilizărilor pe ramură" votate de români la referendum, se furișează către scopul lor dintotdeauna, în vreme ce toți cei pe care poporul român i-a delegat inclusiv să asigure respectarea constituției fie se fac că plouă, fie își urmăresc interesele meschine, fie își permit (vom vedea dacă își permit) momente de neatenție sau de flexibilitate, mizând pe faptul că "unitatea este in sufletul românilor".

De fapt, unitatea din sufletul românului care trăiește în așa numitul "ținut secuiesc" ar putea să nu-i mai fie de nici un folos dacă ar dispărea din constituția statului român. Așa cum nici moldovenilor de dincolo de Prut, cedați în ’40 Uniunii Sovietice, nu le folosește simțirea românească atunci când se prezintă la graniță sau atunci când le expiră permisul de ședere în România.