"Baronii" sindicali intră în pâine

Nici măcar la mitinguri și proteste nu ne mai pricepem, ca dovadă că am ajuns tot unde au vrut EI, cei în frunte înavuțiți. Nu săraci lipiți pământului, că ne-am descurcat și pe vremea lu’ Ceaușescu, dar umiliți până la epuizarea fatală. (Mă refer aici la biata programatoare căzută victimă a muncii!)

De astăzi intrăm într-un nou sezon. Nu e nici cel al reducerilor de prețuri și nici primăvara. E sezonul protestelor pe toate planurile. Mai întâi învățământul, că și-așa Ecaterina Andronescu a mințit până la ultima suflare ministerială. Am asistat la aceleași disponibilizări și la 0 majorări! Cu toate negocierile și cu toate întâlnirile în care lua moaca aceea de miloagă neputincioasă.

Acum schimbăm moaca feminină cu una masculină, pe nume Daniel Funeriu, dar problemele sunt aceleași: disponibilizări masive de la 1 septembrie 2010 și 0 majorări, cu tot cu Legea 221/2008 câștigată prin tribunalele țării.

Stau și mă întreb ce rost au toate aceste târcoleli sindicale, respectiv mai întâi pichetări, mai apoi mitinguri, după care greve de avertisment și abia într-un final greva generală. Doar așa, ca să-și mai negocieze "baronii" sindicali pielea și să ajungă ei la un consens cu Puterea? De ce nu, stimabililor, direct o revoluționară grevă totală?

Până la rezultatul care să demonstreze utilitatea ieșirilor treptate în stradă, rămân la părerea că și aceste proteste sunt o monedă de schimb pentru cei care odată ajunși în vârful piramidei sindicale țin cu dinții de funcții, invocând falsul stindard al interesului general.