Dormi liniștit! Parlamentarii se joacă pentru tine

Distanța dintre lumea "de jos", lumea din satele românești, acolo unde o baie în casă rămâne, în secolul XXI, un vis îndepărtat și unde, pe de altă parte, un sistem de canalizare este ceva indezirabil, pe motiv că oamenii n-ar avea bani să-și plătească facturile, și lumea parlamentarilor… ingenioși, care cer insistent revocarea lui Geoană de la conducerea Senatului, este colosală.
Diferența dintre ceea ce stupid numesc "program-platformă" toate partidele care se succed la guvernare și ceea ce fac realmente în timpul mandatului lor nu poate fi definită. Vorbim despre reforma din instituțiile publice locale și numim la conducerea deconcentratelor papagali cu diplome, absolvenți de orice altceva decât presupune postul pe care îl ocupă, fie doar și pentru câteva luni, cu o aroganță nemotivată.
Ne ciocnim în fiecare zi de o lume suficientă sieși, o lume care uită constant de realitățile cu noroi, cu sărăcie cruntă, cu funcționarii eliberați din funcții pe criterii pur politice din teritoriu, pentru a duce, în Parlament, o politică îmbibată de ură și ghidată de răzbunare. Iar aici menționez, din nou, tentativa de suspendare a lui Geoană în ideea în care gestul îmi pare un demers care nu are, cel puțin pentru moment, argumente imbatabile.
Ce cuvinte folosim pentru a descrie o reprezentație în care parlamentarii fermentează sau fierb în suc propriu sau pur și simplu se dezintegrează în miezul jocului dus la scenă deschisă?
Ce expresii căutăm pentru a scrie despre deputați și senatori care nu cunosc despre colegiul în care au fost aleși cvasi-uninominal mai mult decât numărul de localități pe care acesta din urmă le cuprinde?
"Am un proiect de lege, am ceva, o inițiativă la care lucrez, dar e doar o idee, sunt încă în fază incipientă", este cel mai frecvent răspuns pe care îl dau parlamentarii atunci când sunt întrebați despre activitatea lor din forul legislativ, alta, se-nțelege, decât conversația pe Mess, Solitaire-ul sau "bunăciunile" nude de pe desktop-ul laptop-ului. Mi se pare incalificabil ca la un an și jumătate de la "debutul" în mandatul de parlamentar să te lauzi cu numărul de interpelări, dar să dai din umeri atunci când vine vorba despre proiecte de lege, să explici cum stau lucrurile cu interesul național pe care îl invoci ca un patefon stricat în fiecare discuție, dar să nu ai habar că, în județul tău, enșpe comune nu au un sistem de alimentare cu apă, iar în unele sate energia electrică "aprinde" becuri doar din zece în zece case.
Avem vocație de scandalagii, o înclinație cronică spre lene, oboseală, lehamitea de a mai sancționa vreun gest al celor pe care i-am ales prin vot direct. De aceea, propun să aplaudăm mecanic și cretin câteva sute de oameni care se complac în hârjoneala fără stil și fără replici sincronizate care, să nu uităm, nu are nicio legătură cu lumea aia unde se moare de foame, unde părinții beau alocația copiilor și unde, de asemenea, ignoranța și sărăcia pot ucide însărcinatele care nu se prezintă la medic atunci când trebuie.
Propun să închidem televizoarele ca să nu mai auzim cum se screm "uninominalii" în travaliul unei noi legi menite să permită membrilor de partid să devină, peste noapte, tehnocrații ideali pentru șefiile unor instituții deconcentrate care, "printre altele", au rolul de a rezolva problemele unor oameni ce așteaptă ore în șir la cozi. Propun să nu mai strigăm, atunci când deputații și senatorii evoluează în scenarii de prost gust, "priviți, toți împărații sunt goi!" și să le aruncăm, măcar simbolic, niște vată cu puțin demachiant ca să-și șteargă zâmbetul tâmp de pe chipuri.
Dar înainte de a obosi și noi… mai bine dormim, e mai comod. Dormi în pace, parlamentarii se joacă pentru tine. Să n-ai niciun dubiu.