Proprietar de locuință ANL, cu "doi poli juma’ "

Când planeta se scufundă, zguduită de cutremure și devastată de inundații, băieții deștepți o mai pun de o afacere: cumpărarea pe "doi poli" a locuințelor ANL.

Încă de la înființare, afacerea ANL a fost asociată cu scandalul. Presa a semnalat, nu numai la Constanța, ci și în întreaga țară, că locuințele respective au fost repartizate după criterii preferențiale, beneficiari fiind prietenii, rudele administratorilor sau cei care au pus șpaga drept proptea la dosar, în timp ce tinerii cu adevărat îndreptățiți și-au văzut foarte rar visul împlinit. Ce dovezi mai bune pot fi aduse decât limuzinele de lux parcate în fața ANL-urilor?

Pe la colțuri, se auzea că mecanismul ar fi următorul. Aveai o pilă la Primărie? Foarte bine, activeaz-o și ia un ANL, că nu se știe niciodată ce vremuri vor urma. Bine, bine, dar ce să fac cu el acum? Cum ce, îl pui la păstrare, îl subînchiriezi. Cine știe, poate îl vei putea cumpăra cândva. Oricum, chiria lunară este modică, incomparabilă cu cea a apartamentelor oferite de privați.

Și ziua aceea se apropie. Chiar cu pași repezi. Pentru chiriașii ANL-urilor, viitorul pare a suna bine. Chiar foarte bine. Din sumele avansate până acum, o garsonieră va putea fi cumpărată cu 20.000 de euro, pentru un apartament cu două camere, vor trebui scoși din buzunar 27.000 de euro, iar pentru unul cu trei camere, 35.000 de euro și o "lumânare". Adică mult sub prețul pieței. În plus, chiriașii ar putea beneficia și de un discount suplimentar, de 60 de euro pentru fiecare lună petrecută în locuința respectivă.

Vestea că locuințele ar putea fi cumpărate de actualii aneliști cu "bani de covrigi" îmi aduce aminte de primii ani tulburi post-decembriști, în care apartamentele construite în timpul comunismului au putut fi achiziționate doar cu 7-8 salarii. Au fost atunci oameni care s-au simțit frustrați. Munciseră 15 ani pentru a avea proprietate personală, iar unii dintre colegii lor, care preferaseră varianta incomparabilă, "în chirie", fără a ști vreodată ce înseamnă sacrificiul și grija ratei lunare, i-au ajuns instantaneu din urmă și le-au mai și râs în nas.

Aceeași senzație o încerc și acum. Nu mi se pare corect ca respectivii chiriași ANL, mare parte ajunși în această postură pe căi mai puțin ortodoxe, să plătească sume derizorii și să devină, peste noapte, proprietari. Toți tinerii își doresc să aibă casa lor, e o competiție, ca în sport, dar, în condițiile de față, aneliștii au furat startul. Niciodată, în niciun sistem, investiția imobiliară nu a fost una ușoară. A cerut eforturi financiare, muncă, asumarea unui risc. Banca nu te iartă dacă dai greș. Mulți nu și l-au asumat, au preferat varianta facilă. Acum, tot ei sunt pe punctul de a câștiga, dintr-o simplă semnătură, zeci de mii de euro. Pentru că diferența dintre prețurile apartamentelor ANL și cele de pe piața imobiliară este de ordinul zecilor de mii de euro.

Dacă ministerul de resort vrea să aducă bani la buget prin acest proiect, așa cum a anunțat, atunci ar trebui fie să ridice plafonul pentru aneliști (care - firesc - au prioritate la cumpărare), conform prețului din piață, fie să scoată la vânzare "la liber" locuințele respective. Într-o societate în care ne place să spunem că funcționează mecanismele capitalismului, avantajul care este oferit acestei categorii sociale mi se pare inacceptabil.