Dumnezeu, când vrea să te scoată din criză, te scoate
411
"Dacă ne ajută Dumnezeu, anul acesta ieșim din recesiune. Dar șomajul va mai continua", a declarat Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR.
Potrivit viziunii sale, avem nevoie de "noroc în viață și de Dumnezeu", pentru că nicăieri în lume, oricât de "strălucite" ar fi guvernele, nu se poate face mare lucru în astfel de condiții.
Ce ți-e și cu Dumnezeul ăsta! Potrivit regulilor creștine, dacă El ne va scoate din criză, atunci tot El ne-a și băgat. Poate și de aici să se fi născut fatalismul economic al oficialului BNR. Adică ce sens ar mai avea să ne agităm pe aici, să facem rost de bani pentru salarii, pensii și firme, să facem niște strategii coerente, când oricum vom avea parte de intervenția divină, mai devreme sau mai târziu?
Din nefericire, el are dreptate.
N-avem un guvern strălucit, e clar. Deci n-ar trebui să ne punem speranțele într-un efort central. Au trecut deja două luni din 2010, timp în care nu s-a întâmplat mai nimic. Nu s-a luat nicio măsură concretă anti-criză. S-au efectuat doar câteva mici ajustări, care vor mai avea nevoie de o lună, două, ca să își facă efectul.
În schimb, măsurile anti-populație și anti-business, luate pentru a resuscita cu orice preț bugetul cancerigen al statului, încep să doară.
Microîntreprinderilor le-a fost ridicată una dintre principalele facilități, respectiv impozitul de 3%, fapt care a șters de pe hartă multe afaceri. Apoi, peste o lună, toate firmele vor trebui să plătească anticipat impozit pe profitul din perioada ianuarie - martie 2009. Și cine n-a avut profit pe 2009, că doar a fost an de criză, va trebui să plătească impozitul minim.
Ce măsuri "bune" s-au luat? Chipurile nu s-a majorat fiscalitatea, ci doar li s-a permis municipalităților să facă ce vor. Drept urmare, municipalitățile, care nu îl așteaptă pe Dumnezeu prea mult, au majorat taxele locale. Cu 20%. Cu alte cuvinte, a crescut fiscalitatea. Impozite mai mari pe clădiri, pe terenuri, pe transport.
Ce e de făcut? Eu propun ca doar cei care nu cred în Dumnezeu să plătească taxe către un stat care nu face mai nimic pentru ei. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să fie scutiți de la plata taxelor, până la ieșirea din criză.
Să ne uităm chiar la evlavioșii de la BNR. Cum au început să se roage mai cu foc, cum a venit Dumnezeu și le-a dat câteva milioane de euro, cu care să-și cumpere SUV-uri.
Cum să reparăm totuși economia? Ce soluție să punem în aplicare, fără a invoca divinitatea? Un ziar american a pus aceeași întrebare cititorilor săi. Iată unul dintre răspunsuri, adaptat la nevoile României. În loc să folosim banii de la FMI pentru tot felul de scamatorii monetare și fiscale, ce-ar fi să le plătim 200.000 euro angajaților de peste 50 de ani? Cu câteva condiții: 1) Să iasă imediat la pensie, eliberând astfel un număr uriaș de locuri de muncă și rezolvând problema șomajului; 2) Să fie obligați să cumpere o locuință, poate prin intermediul programului Prima Casă, revigorând astfel piața imobiliară; 3) Să fie obligați să își cumpere o mașină, poate prin intermediul Rablei, rezolvând și problemele pieței auto. Simplu și la obiect. Și, dacă nu ajung banii, atunci poate ar trebui ca toți politicienii să-și plătească taxele și impozitele. Și sigur s-ar face rost de bani. Doamne-ajută!
Potrivit viziunii sale, avem nevoie de "noroc în viață și de Dumnezeu", pentru că nicăieri în lume, oricât de "strălucite" ar fi guvernele, nu se poate face mare lucru în astfel de condiții.
Ce ți-e și cu Dumnezeul ăsta! Potrivit regulilor creștine, dacă El ne va scoate din criză, atunci tot El ne-a și băgat. Poate și de aici să se fi născut fatalismul economic al oficialului BNR. Adică ce sens ar mai avea să ne agităm pe aici, să facem rost de bani pentru salarii, pensii și firme, să facem niște strategii coerente, când oricum vom avea parte de intervenția divină, mai devreme sau mai târziu?
Din nefericire, el are dreptate.
N-avem un guvern strălucit, e clar. Deci n-ar trebui să ne punem speranțele într-un efort central. Au trecut deja două luni din 2010, timp în care nu s-a întâmplat mai nimic. Nu s-a luat nicio măsură concretă anti-criză. S-au efectuat doar câteva mici ajustări, care vor mai avea nevoie de o lună, două, ca să își facă efectul.
În schimb, măsurile anti-populație și anti-business, luate pentru a resuscita cu orice preț bugetul cancerigen al statului, încep să doară.
Microîntreprinderilor le-a fost ridicată una dintre principalele facilități, respectiv impozitul de 3%, fapt care a șters de pe hartă multe afaceri. Apoi, peste o lună, toate firmele vor trebui să plătească anticipat impozit pe profitul din perioada ianuarie - martie 2009. Și cine n-a avut profit pe 2009, că doar a fost an de criză, va trebui să plătească impozitul minim.
Ce măsuri "bune" s-au luat? Chipurile nu s-a majorat fiscalitatea, ci doar li s-a permis municipalităților să facă ce vor. Drept urmare, municipalitățile, care nu îl așteaptă pe Dumnezeu prea mult, au majorat taxele locale. Cu 20%. Cu alte cuvinte, a crescut fiscalitatea. Impozite mai mari pe clădiri, pe terenuri, pe transport.
Ce e de făcut? Eu propun ca doar cei care nu cred în Dumnezeu să plătească taxe către un stat care nu face mai nimic pentru ei. Cei care cred în Dumnezeu ar trebui să fie scutiți de la plata taxelor, până la ieșirea din criză.
Să ne uităm chiar la evlavioșii de la BNR. Cum au început să se roage mai cu foc, cum a venit Dumnezeu și le-a dat câteva milioane de euro, cu care să-și cumpere SUV-uri.
Cum să reparăm totuși economia? Ce soluție să punem în aplicare, fără a invoca divinitatea? Un ziar american a pus aceeași întrebare cititorilor săi. Iată unul dintre răspunsuri, adaptat la nevoile României. În loc să folosim banii de la FMI pentru tot felul de scamatorii monetare și fiscale, ce-ar fi să le plătim 200.000 euro angajaților de peste 50 de ani? Cu câteva condiții: 1) Să iasă imediat la pensie, eliberând astfel un număr uriaș de locuri de muncă și rezolvând problema șomajului; 2) Să fie obligați să cumpere o locuință, poate prin intermediul programului Prima Casă, revigorând astfel piața imobiliară; 3) Să fie obligați să își cumpere o mașină, poate prin intermediul Rablei, rezolvând și problemele pieței auto. Simplu și la obiect. Și, dacă nu ajung banii, atunci poate ar trebui ca toți politicienii să-și plătească taxele și impozitele. Și sigur s-ar face rost de bani. Doamne-ajută!
Comentează știrea
Nu există comentarii introduse pentru acest articol!
Articole pe aceeași temă
Vineri, 26 Februarie 2010
Joi, 25 Februarie 2010
Miercuri, 24 Februarie 2010
Marţi, 23 Februarie 2010
Luni, 22 Februarie 2010
Sâmbătă, 20 Februarie 2010
Vineri, 19 Februarie 2010
Joi, 18 Februarie 2010
Miercuri, 17 Februarie 2010
Miercuri, 24 Februarie 2010