De dragoste nocturnă

Mi se-arătă Dragobete în miez de noapte, urlând la mine: "Să mișcăm soarele și stelele!". Am crezut că dragul de el își pierduse mințile. Se oprise pe strada mea să celebrăm Iubirea. Coborâse din tei, direct în strada Ileana Cosânzeana, ocolind pe Licuricilor ore îndelungate până la mine.

Îi tremurau mâinile, i se tociseră sandalele și pletele-i tresăreau într-o subită răzvrătire pe frunte. Tânăr, voinic, frumos, Mândrul se ținea foarte bine. Purta cu el o tolbă plină cu săgeți, luată cu împrumut pe viață, gata să semene cu ele plăcerea, neplăcerea, fericirea, bucuria, supărarea, suferința, binele, răul, adevărul sau eroarea. Iubirea.

Însuflețit de sărbătoare, mi-a arătat câteva dintre ele. Unele purtau mesaje clare, de tipul "te iubesc nebunește", "te port mereu în gând", "mă gândesc la tine", care aveau și un destinatar prestabilit. În acest scurt exercițiu de sinceritate, mi s-au întipărit pe retină doar câteva nume: Nicoleta, Alina, Ioana, Camelia, Mădălina, Silviu, Silvian, Marian, Dan, Violeta, Andreea și Cătălin.

De fapt, erau pregătite mii și mii de săgeți. Câte una pentru fiecare dintre noi. Nu scapă nimeni. "Nu e om să nu fi iubit măcar o dată", nu-i așa?

"Fiecare Ion trebuie să își găsească Ioana lui", mi-a mai șoptit el, începând să îmi citeze din clasicii nemuritori. Cu toate acestea, am înțeles că preferatul său rămâne Dante. Se întorcea mereu la el, insistând că iubirea "poate mișca sori și stele".

Mi-a povestit toată noaptea cât de mult îi place să stea mereu la pândă, să se țină scai de îndrăgostiți, să le ofere ghiocei sau viorele și să îi (se)ducă de-o parte, până se cristalizează magia. Îi place enorm să provoace un soi de beție sau de nebunie și să alimenteze fenomenul magnetic dintre îndrăgostiți. Însă, până la urmă, îndrăgostiții sunt cei care pot activa, reactiva și dezvolta Magia.

Dimineața m-a dezlegat de vrajă și mi-a lăsat un mesaj pentru voi:

Să iubiți și să fiți iubiți!