Conflictul între generații dăunează grav sănătății

Episodul 1. (În bucătărie, o mușama tăiată, veche, urât colorată, plăci de faianță căzute). Am mai văzut eu ca tine… Sunteți o generație pierdută, nimic nu știți, nimic… Nu tu școală, nu tu carte, nu tu… nimic. Vă citesc pe toți dintr-o privire: obraznici, nesimțiți, cu ochii mânjiți cu negru și o sută de piuneze d-alea…
- Se spune pioneze, nu piu…
- Taci și nu mă contrazice! Nu știți nimic. Cu o sută de piOOOneze în buză, limbă, sprâncene, bărbie… Ce să-ți zic?!? Emo, nemo… Pe vremea mea nu mai eram emo și văd c-am trăit până la șaptej de ani… Sunteți ratați, dragă, ăsta-i adevărul, ce să mai… încolo și-ncoace?! Ești nepoata lu’ soră-mea, dar tot din generația asta pierdută faci și tu parte. Și află de la mine: se zice și piuneze, și pioneze! D-aia spun eu că nu le-aveți cu școala…
Episodul 2. Platou de televiziune. Emisiune fără audiență. Moderatoarea e tânără, prea blondă și vorbește peste vocile invitaților. (E important să se facă auzită, că poate o iau ăia la televiziunea lui Bobby sau… Stai așa, Bobby Păunescu are televiziune sau doar "Evenimentul zilei"? Sau la Realitatea lui Dinu Patriciu, care e încă a lui Vântu… Mda, mă rog, important e să plece dracu’ de la televiziunea asta care funcționează într-un beci, în demisolul unui bloc din Ferentari.)
Revenind… Vorbim, astăzi, despre o generație care nu mai are un sistem de valori reale la care să se poată raporta. Despre o "mafiotizare" a celor care ar fi trebuit să fie modele pentru acești copii de la care fosta generație, dacă mă pot exprima așa, acea "generație de sacrificiu", aștepta cu totul și cu totul altceva. Vorbim despre dispariția tinerilor care merg la teatru, a celor care mai ascultă, când și când, Edith Piaf sau a celor care fac diferența între floarea-soarelui pictată de Van Gogh și floarea-soarelui "văzută" de Klimt. (Nici eu nu știu, între noi și cei trei telespectatori care ne privesc acum, fie vorba… nici eu nu știu cine-i ăla Edith Piaf, dar așa mi-a scris aici producătorul să spun… Ups, din cască mi se țipă "proasto, Edith Piaf a fost femeie", "e o «aia», nu un «ăla»", "dobitoaco, te duci înapoi de unde ai venit să prezinți vremea în chiloți!!!"). Cum spuneam, avem de a face cu o generație de "looseri" din care fac și eu parte, deși nu mă simt.
Consumul exagerat de sare, zahăr, grăsimi, tutun, alcool, televiziune dăunează grav sănătății.
Episodul 3. Doi oameni în vârstă de 60 de ani vorbesc despre eternul "război între generații". Despre cei care "au fost" și cei care "sunt acum", despre oameni care aleargă în același timp, în același spațiu, dar care ajung în locuri diferite. Comentează pe marginea "dioptriilor" diferite pe care tinerii le poartă atunci când scriu despre artă, despre Eminescu, despre filme și muzică. Nu concep că un film cum e "Kramer vs. Kramer", spre exemplu, ar putea fi vizionat de "ăștia de douăzeci și ceva de ani". La fel cum, de altfel, știu ei sigur că nimeni nu mai citește Rebreanu, Eliade, Cioran sau Camil Petrescu. Oamenii ăștia cataloghează conștiincioși și plictisiți generația născută câteva zeci de ani mai târziu și care și-a "permis" să viseze mai mult decât dispariția interminabilelor cozi și a cartelelor pentru mâncare, mai mult decât "moartea" uniformelor, a curentului electric cu porția, a înregimentărilor culturale, spirituale, mai mult decât lichidarea ghetoului comunist în care au suferit bunicii și părinții lor, scriitorii lor de suflet sau poeții cenzurați.
Generația mea e "fucked up". Așa se spune de cele mai multe ori. E ușor să generalizăm, e facil să punem etichete pe categorii de oameni în funcție de anul nașterii. Ca și cum cu cât anii care apasă pe umeri sunt mai mulți, cu atât argumentele invocate devin de necombătut…
Îmi mențin punctul de vedere potrivit căruia consumul de idei preconcepute, de teorii caduce, la fel ca și, de altfel, perorarea pe marginea unui conflict între generații care, de cele mai multe ori, e hrănit artificial, dăunează sănătății.