Primarul vacanței perpetue

Chiar așa, se compară ce trăim noi în Constanța, sub asediul zăpezilor, cu cele 14 ore făcute de Mazăre în drum spre aeroport, dar și cu cele patru zile de carnaval și "curvăsăraie", vorba lui Gigi, pe care urmează să le petreacă la Rio de Janeiro? Asta întreba ieri mult mediatizatul Mazăre, arătându-se afectat de soarta amară.
Păi, poate ar trebui să ne simțim chiar privilegiați că avem un primar care ia asupra sa toate păcatele, acceptând să se expună astfel tentațiilor și lăsându-ne pe noi să ne mântuim spiritul prin suferințe și prin luptă cu nămeții.
Oare ar trebui să ne simțim răcoriți și să ne gândim că l-au ajuns blestemele celor care nu pot să-și urnească mașinile din nămeți, cu săptămânile, ale celor care își rup picioarele pe trotuarele pline de gheață, ale celor înghesuiți în autobuze care patinează, ale celor care locuiesc pe străzi lăturalnice și văd cum li se adună troienele și gunoiul în fața casei/blocului, ale bătrânilor care, cu toate pomenile primăriei, au ajuns prizonieri în propriile case, temându-se să le părăsească fie și pentru a se duce la pâine, ca să nu ajungă mai repede la spital?
Eu, una, nici nu l-am blestemat, nici n-am vreo satisfacție că a rămas blocat în zăpadă, că a pierdut avionul și că va întârzia cu o zi - vai nouă! - la proba pentru costumul cu pene pe spate pe care și l-a comandat pentru carnaval.
Am, însă, aceleași întrebări pe care le-am pus de nenumărate ori: cât concediu de odihnă a avut acest primar în 2009, cât concediu de odihnă trebuie să-i plătim și în anul 2010? Care este graficul prezenței alesului cetățenilor Constanței în primărie? Care dintre angajații constănțeni își mai permite să plece în geambulii - la Rio, sau în Egipt, sau în Venezuela, sau unde-i mai trăznește prin cap - atunci când la locul lui de muncă se ivesc probleme grave, care i-ar solicita prezența, competența, spiritul organizatoric și întreaga atenție pe care angajatorii (alegă-torii, în cazul Mazăre) sunt în drept să le pretindă de la el?
Mie mi se pare că omul acesta, pe care noi îl plătim să administreze orașul, are impresia că e un fel de senior al locului, iar noi - vasalii săi, care ar trebui să-i mulțumim pentru fiecare clipă din timpul lui prețios, dedicat divertismentului perpetuu, pe care și-o "pierde" pentru a mai găsi o modalitate de a trece banul public în buzunarele prietenilor sau pentru a mai identifica o distracție care să fie atât pe placul lui, cât și pe cel a turiștilor din Mamaia.
Atitudinea aceasta de stăpân al Constanței a fost încurajată chiar de constănțeni, de aceia care nu au curajul să sufle în fața tupeului său, de aceia care își iau cu stoicism câte un șut în fund de la edilul care refuză să-i mai asculte, fie și pe scările primăriei, pentru că l-au înfuriat ultimele anchete, de ziariștii care îi zâmbesc dulce și evită să-l deranjeze cu întrebări incomode, dar se distrează cu peripețiile lui mondene și le colportează ca atare prin tabloide, de pupezele care se învârt în jurul lui și se bucură la o pereche de chiloți primiți cadou.
Dar cei mai vinovați sunt, în opinia mea, consilierii locali, aleși, și ei, ai cetățenilor, precum și liderii politici, toți acceptând dictatura și toanele acestui gigolo între două vârste care ne face de râsul țării întregi prin comportamentul său deplasat.
Iar dincolo de lipsa de reacție a oamenilor, o lege corectă a administrației publice locale nu ar trebui să-i permită unui primar, plătit din banii publici, să-și părăsească locul de muncă într-o situație de urgență și nici să lipsească de la serviciu 300 de zile din 365 (la o estimare aproximativă care nu știu dacă păcătuiește în minus sau în plus).