Rovinietă pentru moarte

Scriam, în urmă cu câteva zile, că anul 2010 este termenul final dat, în 2005, tuturor statelor membre UE sau în curs de aderare pentru a reduce la jumătate numărul morților în accidente rutiere. Pe atunci, pe minunatele străzi ale patriei, mureau peste 2.500 de oameni, așa că, urmând recomandările Comisiei Europene, în 2010 ar trebui să înregistrăm cam 1.200-1.300 de victime. Majoritatea statelor membre au reușit deja, încă de anul trecut, să îndeplinească acest obiectiv, însă lucrurile nu s-au rezolvat peste noapte. A fost nevoie de o politică fermă și bine poziționată în ceea ce privește legislația rutieră și investițiile în infrastructură, cele două componente completându-se reciproc și salvând mii de vieți anual.

Ce să te faci însă la noi, în mioritica Românie, în care numărul morților în evenimente rutiere a crescut, susținut, de la an la an? Spre exemplu, în 2009, și-au dat ultima suflare printre fiare tamponate sau sub roțile mașinilor nu mai puțin de 2.773 de persoane, un record sumbru în întreg spațiul comunitar. De ce lucrurile merg la noi taman pe dos, de ce străzile țării sunt adevărate cavouri, de ce românului îi place să se fudulească, de la 18 ani, cu moartea la volanul unei mașini puternice, sunt întrebări la care toți știu răspunsul, însă nimeni nu face

nimic.

Toți își pasează vina și respon-sabilitatea cu lejeritate de fotbalist profesionist, uitând că joacă, de fapt, viața tribunelor însângerate.

În realitate, toți își au partea lor de vină, pe care, în loc să și-o asume, o ascund în stufărișul legilor prost făcute și al sărăciei.

Fără nicio urmă de îndoială, primul factor care încurajează accidentele grave în România este lipsa unei infrastructuri adecvate. An de an, parcul auto al țării s-a majorat considerabil, însă drumu-rile au rămas aceleași. În 20 de ani de zile, s-au construit doar 100 km de autostradă, în timp ce majoritatea statelor vecine se laudă cu zeci de mii de km. Polițiștii rutieri spun că de aici pleacă marile belele. Pe autostradă, accidentele rutiere sunt foarte rare și nu foarte grave, deși vitezele la care se circulă sunt ridicate. Asta deoa-rece se elimină riscul coliziunii frontale. Cele mai grave accidente de circulație au loc în urma ciocnirii frontale a două autovehicule. Pe autostradă, acest lucru este aproape imposibil, deoarece sensurile de mers sunt despărțite de glisiere metalice și de beton. În județul Constanța nu există însă niciun metru de autostradă, în contextul în care milioane de autovehicule circulă anual spre litoral și porturile de la Marea Neagră. Aglomerația mare, drumurile înguste, majoritatea cu o singură bandă pe sens, provoacă șoferii la depășiri riscante, multe încheiate tragic.

Cu toate astea, an de an plătim roviniete, taxe de drum, accize, taxe pentru autostradă. În schimb nu primim nimic și suntem lăsați să ne măcelărim pe drumuri, în timp ce Berceanu și cei ca el fac bancuri cu șoferi.

Pentru niște drumuri atât de proaste nu se putea adopta decât o legislație rutieră pe măsură. Dacă în majoritatea statelor UE se confiscă mașina pentru comiterea unor abateri grave: viteză excesivă, alcool la volan, lipsa asigurării obligatorii, la noi, bețivii și cei fără permis fac ordinea pe dru-murile publice. Nu le este frică, fiindcă legea este slabă și îi protejează.

Poliția rutieră este o instituție care, dincolo de problemele de credibilitate pe care le are în societate, este complet depășită de fenomen: aparatură veche - radare și aparate de alcoolemie care nu sunt omologate, oameni puțini, mijloace de intervenție uzate și prost echipate. La Constanța, spre exemplu, o treime dintre polițiștii rutieri sunt suspendați și anchetați pentru acte de corupție, în condițiile în care SPR se confrunta dinainte cu o acută criză de personal. Asta spune tot. Iar, peste toate aceste probleme, la nivelul central al Poliției nu există o strategie coerentă care să diminueze numărul victimelor accidentelor de circulație.

Însă pericolul cel mare îl reprezintă șmecherii și inconștienții cu volan în mână. Din păcate, cei mai mulți dintre ei sunt tineri, care cad pradă mașinilor puternice, alcoolului și grandomaniei. Numai în județul Constanța, zeci de tineri cu vârste până în 23 de ani au murit anul trecut în accidente de circulație. Orașul este împânzit cu monumente funerare, care nu vor lăsa uitarea să se aștearnă peste nebunia lor și inconștiența părinților, căci ei, părinții, le-au aruncat sub fund progeniturilor, când poate nici măcar liceul nu-l terminaseră, sute de cai putere. Mai rău este că mor și oameni nevinovați, al căror singur păcat a fost că s-au aflat pe același drum cu tâmpitul vitezoman.

Românul s-a născut șofer, le știe pe toate, poate zbura pe stradă fără să se întâmple nimic. Rușinea e mare atunci când așteaptă la semafor, când stă în coloană cu ceilalți proști, când merge cu viteza legală. Își spală însă obrazul băgând la doi metri sub pământ oameni nevinovați, familii și copii, pentru moar-tea cărora va plăti probabil cu vreun an de închisoare cu suspendare. După care o ia de la capăt.

Așadar, pun pariu cu orice doritor că România nu va rezolva situația numărului mare de decese în accidente rutiere până ce nu va rezolva cele patru mari probleme: infrastructură, legislație, poliție și mentalitatea românului.