Adio cu distracția, rămânem cu ruinele

Tu, călătorule, care vei cuteza să sfidezi și anul acesta criza, cheltuindu-ți ultimii leuți sub soarele Constanței, pe nisipurile Mamaiei, trebuie să afli ultimele noutăți de la marea cea mare. Ioc samba, ioc burice dansatoare! Nada, nada! Te vei chiorî degeaba prin stufărișul de pe Siutghiol să vezi bărcuțele șeicilor cum zburdă turate la maximum pe banii proștilor de constănțeni, care, iată, au sărăcit într-atât încât nu mai pot să finanțeze distracția ta, deloc ieftină. Vei căuta inutil să pipăi braziliencele mulatre, care scuturau din șolduri, în vremurile bune, sute de mii de euro. Nu le vei găsi fiindcă același constănțean nu mai are de unde. Îl poți ocărî, înjura, sfida, la fel cum o fac și cei care îl conduc, însă buzunarele îi sunt acum goale. Crezi tu că nu își plânge el în sân, primarul, când vede atâta austeritate pe chipul constănțeanului flămând? Nu pentru că zeci de mii de constănțeni au rămas șomeri sau pentru că li s-au majorat dările locale. Nu, ci pentru că nu mai are de unde să îi scuture de bani pentru a se distra la vară, cu gașca, prin Mamaia.
Dar, dacă tot vei veni, călătorule, ar fi păcat să treci nepăsător și orb pe lângă adevărata comoară a acestor locuri. Istoria.
Ascunse bine de o administrație locală nepăsătoare în spatele bucilor rumenite ale dansatoarelor din buric și a show-urilor grandioase din Bamboo, istoria și vestigiile celei mai vechi urbe din țara noastră se îneacă într-o mare de fecale, printre clădiri dărăpănate, păzite strașnic de mii de maidanezi și tranșee pline cu gunoaie.
Îți vei începe călătoria indignării undeva chiar de lângă cuibul de veghe al barosanilor care domnesc peste aceste meleaguri. Vei lăsa Casa Albă undeva în dreapta și îți vei coborî pașii spre Piața Ovidiu. Printre gropi, maidane și gunoaie, vei trece pe lângă o lupoaică chicioasă, punctul zero al kebăbăriilor din Constanța. Imediat, la nici doi pași, durerea unei istorii de mii de ani îți cheamă parcă drumul, pentru a-ți mărturisi și ție povestea unei umilințe care nu se mai termină. Sute de clădiri, monumente de artă, datând de sute de ani, își poartă cu rușine mucegaiul, mizeria și prăbușirea, fără a avea vreo vină. Cartierul istoric al Constanței se stinge cu repeziciune, fără speranță. O dată la patru ani, alaiul de politicieni îi calcă pragul, mințind cu nesimțire că vor resuscita această "comoară" a orașului în schimbul unei mâini de voturi. După ce ștampila cade, uitare și nepăsarea se aștern la loc peste zona peninsulară a Constanței.
Revenind la tine, călătorule, îți sugerez să îți grăbești mersul. Seara stă să cadă, la fel ca și bucăți de balcoane și acoperișuri, iar haitele de maidanezi probabil că deja ți-au luat urma. Uită-te bine pe unde calci pentru a nu-ți lua "norocul" pe pantofi. Gropile adânci din trotuare și asfalt, atât de capricioase și răzbunătoare, îți cer vigilență și respect. Ele sunt acolo poate de mai mulți ani decât ai tu de școală, așa că sunt partea integrantă a tabloului.
Vestigiile cetății antice Tomis te urmăresc peste tot. De sub sticle de coca-cola, cutii de bere Skol și ambalaje de la pufuleți și biscuiți, ele își păstrează poveștile despre vremurile de demult în așteptarea cuiva interesat să le afle.
Te apropii de faleză. Auzi valurile care se sparg de stânci, simți că marea te cheamă mai aproape. Îți amintești brusc că undeva pe acolo ar trebui să fie celebrul "Cazinou". Anul acesta se vor împlini exact 100 de ani de când această clădire impunătoare, un adevărat monument de arhitectură, a fost dată în folosință. Te vei aștepta să o găsești îmbrăcată în haine de sărbătoare, la fel de grandioasă. Vei găsi însă o clădire abandonată și dărăpănată, mâncată de vreme.
La final, probabil, te vei întreba de ce este nevoie ca această zonă să se sufoce sub gunoaie, în condițiile în care în alte orașe, în alte țări, se investește enorm și se depun eforturi pentru conservarea fiecărui fir de praf de istorie? Poate că nemuritorul Ovidiu nu are suplețea și agilitatea dansatoarelor de samba și nici prestigiul social și financiar al șeicilor din Dubai, poate că istoria acestei așezări nu vinde la fel de bine ca distracțiile estivale din Mamaia. Dar asta nu înseamnă că e mai puțin importantă și trebuie lăsată să moară.