O moarte cu deadline. În Constanța, sub zăpada din nas

Dacă într-o situație cu totul excepțională ar veni cineva să-ți spună că ai la dispoziție exact cinci minute ca să te salvezi și că trebuie să îți pui într-un geamantan, o sacoșă, un rucsac ce ai tu mai scump, ce ai alege? Exercițiul ăsta de imaginație e similar celui în care ți se cere să enumeri cinci persoane sau cinci cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie. Dar serios acum: dacă ar trebui să te salvezi, pe cine ai lua cu tine? Sau dacă ar fi să mori pe cine ai trage după tine?
Întrebările astea vin de undeva dintr-o mașină parcată pe un bulevard din Constanța, în care sunt și doi copii de trei și cinci ani, sau dintr-un troleu care a plecat spre o destinație, dar nu a mai ajuns. Sau din căminul acela de bătrâni din zona Delfinariu, unde poposește primarul pe timp de vară, ca o divă pășind pe covorul roșu, ca să-l pupe oamenii ăia în vârstă care nu mai au nimic. Sau aproape nimic. Ei își așteaptă acum copiii care, "șoc și groază!", nu mai vin. Sunt înzăpeziți la mama dracu’ sau într-o parcare din centrul municipiului, sau în parcul din fața Primăriei Constanța sau poate-și împing autoturismul la semafor, până le ies ochii din cap, dacă n-au avut bani de 4X4…, sau poate se uită la televizor cum își șterge mucii pe mâneca de la bluză viceprimarul Gabi Stan. Ce dacă i-a mai șters acum doi ani, atunci când zăpada... aia din stradă, până la genunchi, ne-a înghițit cu totul?! Și ce dacă, anul acesta, administrația publică locală, săraca fată bogată persecutată de la centru de tot soiul de oameni răi și fără suflet care îi iau de la gură chiar și festivalul cu funduri goale, e prinsă, cu totul surprinzător, nepregătită pentru a doua ninsoare abundentă de anul ăsta?
Ei, și lasă, domnule, nu te mai plânge atâta de faptul că plătești taxe și impozite locale și că găsești dureros, jenant, penibil, ca într-o reședință de județ să te copleșească puțină zăpadă, în secolul XXI? Și ce mare scofală e că nu-l mai duci pe ăla mic la școală, și-așa troienele ajung până la fesul lui cu ciucuraș?!?
Tu, cu hipertensiunea ta arterială, continui să-ți bei ceaiul cu miere și lămâie de la geamul casei - căci ți-e teamă să ieși pe stradă - sperând ca dacă nu copiii, măcar nepoții tăi să nu mai apuce, în orașul ăsta superb (tocmai de aceea… păcat de el) condus de tot soiul de pițiponci care se îneacă fumând trabuc, să trăiască ierni așa cum e asta, în care administrația locală doarme pe ea, prea satisfăcută de propria-i importanță, fără să miște prea multe degete pentru a ameliora, într-un fel sau altul, situația.
Primăria face ochii mari la fiecare ploaie, pentru ca, în anotimpul rece, la fiecare ninsoare, să leșine ca o fată mare. Ca de obicei, nu e în sarcina nimănui să facă ceva, să se agite un pic, să arate că îi pasă. Dar am o veste bună: gândiți-vă că vremea asta, în care ți-e milă să dai și un câine afară, va fi compensată, peste câteva luni, de "descinderile" primarului, în cluburile de pensionari, acolo unde va face poze cu "triștii". Toată lumea spune "cheeeeeeeeeese"!!! La doi, trei, șiiiii: zâmbiți! Vă scoateți voi suferința și nervii de-acum!
Până atunci, însă, ai timp să înjuri și să-ți faci nervi în trafic, unde se circulă de-a dreptul infect, unde "înveți" să faci riduri sau să te bucuri de cel mai recent roman al lui Amos Oz. Ai timp să râzi de edilii care nu vor să accepte un fapt, anume acela că ȘI în Constanța vine, uneori, iarna. Incredibil, dar adevărat: se confirmă zicala "iarna nu-i ca vara", iar Constanța cu mare și soare devine, peste an, Constanța înzăpezită, cu troienele "din povești", cu dificultățile caracteristice sezonului rece, cu toate situațiile-limită în care realizăm, tardiv, ce-i drept, că trăim în "cetatea" în care pierdem de la început lupta cu zăpada. Și că, blocat într-un apartament la etajul zece al unui bloc de cartier, nu-ți rămâne decât să te întrebi de ce se încăpățânează administrația să pompeze bani publici în circuri cu avioane și bărcuțe. Uite, d-aia: ca să ne bucurăm noi de "farmecul" iernii, atunci când nu sunt nici resurse financiare în Primărie căci, deh, e buget de criză, nici interesul nu dă pe-afară.
Și hai, repede, repede, mai repede, luați câteva lucruri de suflet într-o bocceluță, băgați-vă inima într-o batistă și plecați în … unde vedeți cu ochii. Mazăre e cu nostalgia iernii, Gabi Stan, cu mucii. Aici nu mai e treabă. Avem un deadline de respectat!