Taxa de liniște de la "Cuget" face scârț pentru "Telegraf"

1061
Taxa de liniște de la
5524 de lei este suma pe care societatea "Cuget liber" o plătește municipalității pentru liniște și siguranță. Valoarea pagubelor înregistrate în urma spargerii date de hoți la redacție în noaptea de marți spre miercuri este de cel puțin încă pe-atâta. Nu o dată și nu pentru că o întâmplare de genul acesta ne-a lovit chiar pe noi, am abordat absurdul acestei taxe, pe care toți agenții economici o plătesc la bugetul local, în sume chiar mai mari (în funcție de suprafața obiectivului pe care primăria pretinde că-l ocrotește). Bani dați DEGEABA, în schimbul cărora nu primesc NIMIC. Doar frustrarea pe care orice păgubaș o încearcă după ce este călcat de hoți. Frustrare dublă dacă, după ce îți bagă administrația locală mâna în buzunar, mai ai de-a face și cu infractorii de meserie. Ce face Primăria cu banii din această taxă specială? "Transparența" instituției fiind bine cunoscută (și sancționată de justiție), singurele răspunsuri pe care le primim când punem astfel de întrebări "deplasate" sunt trimiterile la hotărârile de consiliu local municipal, hotărâri care nu precizează clar destinația sumelor, ci doar scopurile pentru care ele sunt percepute, adică, în acest caz, ei, da, creșterea gradului de liniște și siguranță în derularea activităților economice, bla-bla-bla…. Poate că o parte din bani se duce la Poliția Locală, aceea care se ocupă cu montarea de caracatițe la mașinile parcate neregulamentar. Poate că o mai mare parte ajunge la Conpress Holding. Căci nu mai este un secret că Primăria angajează, pe bani publici, pentru majoritatea serviciilor, firme pe care apropiați ai clanului Mazăre le dețin, Conpress Holding fiind cea care se ocupă de chestiuni legate de pază și protecție, a bunurilor municipiului sau chiar a funcționarilor din administrația locală aflați în exercițiul funcțiunii. De fapt, este o banalitate să mai spui că, în acest oraș, banii publici sunt transferați din buzunarele contribuabililor în buzunarele oamenilor de afaceri din cercul măzărist. Toată lumea știe, iar cu astfel de informații prăfuite nu-i mai impresionezi nici pe bătrânii care iau puiul și-l votează pe "mânca-l-ar mama". Ba chiar e de crezut că admiratorii primarului au un fel de satisfacție tipic românească (de tipul să moară capra vecinului sau vecinul însuși) atunci când agenții economici sunt împovărați cu taxe de tot felul, trăind cu iluzia că idolul lor e un fel de Robin Hood care ia de la cei bogați ca să le dea lor firimiturile din sacoșele lunare. Din păcate, pe mulți nu-i duce mintea să judece că toate aceste taxe se fac simțite și în prețurile mai mari practicate pe piața constănțeană, și în salariile mai mici pe care copiii sau nepoții pensionarilor le primesc de la agenții economici la care sunt angajați, și în prosperitatea crescândă a acestor răsfățați ai contractelor publice, care, de când au acaparat Constanța, și-au ridicat firmele din situația de faliment către culmi nebănuite de dezvoltare și bunăstare pe banii noștri. Deci respectivul "Robin Hood" ar putea fi, mai degrabă, comparat cu orice exponent al bogăției acumulate prin poziții publice sau prin activități mafiote. Cum ar fi șeriful din Nottingham, cel care punea bir pe orice. Sau vreun șef de bandă de cartier care percepe de la comercianți diverse sume pentru a le oferi liniște în loc de represalii. Ca să mă întorc la taxa de protecție, este evident pentru toată lumea, polițiștii știind cel mai bine, că infracționalitatea este în creștere, iar gradul de liniște și siguranță ale activităților economice a scăzut, în ciuda banilor percepuți pentru creșterea lui. În condițiile acestea, e loc să ne întrebăm din ce motiv mai plătim taxa. Care sunt satisfacțiile civice, care sunt împlinirile care țin de solidaritatea socială pe care o manifestă contribuabilul atunci când scoate banul din buzunar? Oare "catharsisul" resimțit vizionând clipul publicitar pentru cotidianul de casă al primarului, la realizarea căruia au participat - ghiciți pe ce bani! - mașinile poliției locale, forțate să frâneze cu scârț pe faleză (pentru obținerea efectului de dinamism și promptitudine maxime), poate fi trecut la satisfacții? Sau ar putea fi mai degrabă adăugat frustrărilor despre care scriam la început?

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.7753 secunde