Mazăre, ne doare-n gropi!

În timp ce primarul dansează samba, îmbrăcat în pene, pe carul alegoric la Carnavalul de la Sao Paolo, constănțenii joacă țurca în mașină printre miile de cratere ce s-au căscat subit în asfalt. La fel de dibaci ca și edilul dansator, șoferii fac opturi în jurul gropilor, merg lasciv cu 20 la oră cu ochii holbați în jos, nu care cumva să pice în mizeria de pe asfalt.
Căci în asta s-a transformat Constanța, într-o imensă mizerie. Trotuarele borșesc de rahat, la propriu, și noroaie, în toate colțurile urbei mirosind mai degrabă a latrină decât a oraș european, în timp ce drumurile, începând cu cel mai mare bulevard și terminând cu străduțele, rânjesc știrbe.
Din nou, o să-i auzim pe Mazăre și ai lui că de la deszăpezire s-au stricat drumurile, acceptând cuvios explicații de doi lei care nu au nicio legătură cu realitatea. Drumurile se deszăpezesc și în Brașov, Miercurea - Ciuc și în alte mari orașe, unde, apropo, ninge patru luni pe an și nu de trei ori la doi ani, cum se întâmplă la noi. Nici nemții, nici austriecii sau francezii nu lasă gheața pe asfalt, ci aruncă în prostie cu antiderapant. Însă la alții nu răsar subit gropi de sub zăpadă, așa cum constatăm în Constanța.
Așa că explicația asta e expirată și combătută de exemple din întreaga lume. Problema e cu totul alta. Plătim asfaltări de lux, cu mult mai scumpe decât în celelalte localități din România, care se fac însă la mâna a doua, în dorul frunzei, de o calitate dubioasă. Ce fel de asfalt e acesta care la prima ninsoare se face ferfeliță, care este garanția lui și cât ne costă, pe noi, constănțenii, tot acest circ? Probabil că nu se va găsi nimeni să ne explice, deoarece totul se face într-o complicitate dubioasă, menită să încarce conturile anumitor firme prietene și fidele administrației locale.
Altfel nu îmi pot explica cum poate un bulevard asfaltat în urmă cu doi ani să se transforme la primul îngheț într-o uliță de țară, nedemnă nici măcar pentru cotigile trase de măgari. Un drum ar trebui să aibă o durată de viață, asfaltul să prezinte proprietăți care să-i permită să supraviețuiască unei ninsori. Însă nu e așa. Nici nu se reabilitează un drum, că se strică altul. În halul ăsta, coșmarul asfaltărilor nu se va încheia niciodată în orașul acesta, nenorocit chiar de cei care ar trebui să-l ajute. Din primăvară, probabil, va fi reluată asfaltarea acelorași străzi care în urmă cu un an au fost refăcute, intrând într-o horă nesfârșită a nervilor unora și a profitabilității altora. Ca de obicei, singurii care vor avea de pierdut sunt constănțenii. Iar drumuri închise, iar asfaltări, iar bani publici risipiți pentru același lucru și, la iarna viitoare, totul se va repeta.