Concurs Dumnezeul ghișeelor

Poate pentru prima dată în istoria funcționărimii ghișeale din România, vântul bătea a pustiu pe holul de la Buletine. Nu era nici naiba, iar eu mă îndopasem deja cu doze de răbdare și exerciții fizice pentru a face față bulucelii generale ce caracterizează, de zeci de ani de zile, raportul dintre populație și funcționarul public de la ghișeu. Auzisem de ore întregi de stat la coadă, de numere de ordine, toate pentru a obține un drept legal – acela de a avea act de identitate.
Bucuros că probabil aveam să stau puțin prin catacombele birocrației, mă arunc cu brațul plin de acte la ghișeu. Din spatele biroului înalt, o voce sictirită de funcționar public îmi cere documentele.
Se uită două secunde la ele și mi le aruncă înapoi. Plin de greață îmi reproșează, pe un ton cel puțin nesimțit, că cererea nu e bună deoarece trebuia printată față - verso. Îi spun că am listat-o de pe site-ul instituției pe care o reprezintă. "Nu e bună, completez alta", îi răspund funcționarului, care începe însă să verse pe gură râuri de miștouri ieftine și ironii de Piața Griviței. "Auzi – îmi zice individul, dacă nu ești în stare să te joci pe internet, mai bine lasă-te. Nu oricine este destul de "smart" să printeze un formular de pe net", îmi scuipă printre dinți, plin de el, funcționarul plătit, printre altele, și din banii mei.
Cadâr Dogan, căci așa îl cheamă pe funcționarul cărui i se scurgea sictirul și disprețul prin toate orificiile aflate la vedere, nu se oprește însă. Întrebat de soția mea ceva, individul îi cere să tacă. "Doamnă ,nu vorbeam cu dumneavoastră nimic. Nu pot să discut cu tot tribul.. - se uită în acte - Zaporojan deodată".
Îi repet mamiferului de la ghișeu că dacă e vreo problemă cu formularul pot completa altul, dar nu trebuie să se comporte așa. Nu a mai răspuns nimic, ci a lipit cele două pagini într-o secundă. Așadar problema nu a fost de fapt o problemă, ci mai mult o stare de disconfort intelectual pentru Cadâr, care a trebuit să pună puțin lipici în colțul formularelor.
Din păcate, comportamentul acestui individ arată că mentalitatea și atitudinea rudimentară a vechilor funcționari publici nu a murit. Nu sunt în stare să poarte o discuție civilizată, să adopte o poziție bună-voitoare de cetățean, chiar și atunci când acesta greșește o rubrică într-un formular. Acești Dumnezei ai ghișeelor, împărați ai formularelor, prinți ai birocrației, pentru care prostimea trebuie umilită în cozi interminabile și în frig – dacă se poate, habar nu au ce înseamnă o funcție publică, plătită din banii contribuabililor pe care tot ei îi miștocăresc golănește.
Iar domnul Cadâr e unul dintre aceștia. Dacă nu e în stare să fie înțelegător, amabil, măcar să fie respectuos cu cei care îi plătesc simbria. Nu reușesc să înțeleg "amabilitățile" pur gratuite ale funcționarului de la Evidența Populației. O fi fost supărat dinainte, o fi având probleme acasă, l-o fi anunțat banca de mărirea ratei, nu știu, dar nimic nu justifică această atitudine în relația cu cetățeanul.
Chiar și după 20 de ani de la revoluție, sistemul public românesc continuă să-și trateze cetățenii tot în silă și la cozi interminabile.