Rățușca cea urâtă și serioasă

Cât de reconfortant este pentru mine acest Lucian Croitoru atunci când îl văd atât de serios, atât de preocupat de a fi precis în răspunsuri și în planificarea demersului său de alcătuire a unui guvern. Nu glumim, nu "ne râdem" prostește, pentru că avem o țară de condus, avem nevoie de o grămadă de bani pentru a o scoate la capăt în acest an. Și se duce, precum rățușca cea urâtă (ca în poveste, urâtă pentru că nu este din aceeași specie cu veselii și miștocarii măcănitori de partid, ci dintr-una mai nobilă și mai curată, însă nu a reușit încă să-și desfacă aripile pentru a-și arăta anvergura) în mijlocul ogrăzii pline de păsări de curte care-i sar în cap ținând-o pe-a lor aparent fără nicio logică: "Iohannis, Iohannis, Iohannis".
Mi-l și imaginez încercând, sobru, puțin timid, simțindu-se în inferioritate numerică, să le explice liderilor politici cât de gravă este situația economică și care este misiunea sa și a lor. Îl și văd pe Geoană replicându-i, graseiat și superior, că n-are nicio șansă și pe veselul Orban luându-l peste picior. Refuzând, pur și simplu, o discuție clară și la obiect.
Practic, de zile întregi auzim același lucru: că PSD și PNL au pus de o majoritate căreia toată lumea, inclusiv Constituția, trebuie să i se supună fără crâcnire. Cele două partide s-au fixat pe o persoană pe care au desemnat-o, fără să aibă această prerogativă, ca premier și presează mediatic pentru a impune soluția lor.
De fapt, legea fundamentală este clară: președintele doar se consultă cu partidele parlamentare și desemnează (el, președintele) un prim ministru, acesta având misiunea de a concepe un program de guvernare și a alcătui un guvern pe care Parlamentul le votează sau nu. Numai dacă există un partid majoritar, președintele ia hotărârea în consens cu acesta. Ar fi și absurd să fie forțat de lege să admită propunerea unei alianțe de conjunctură între părți care își precizează clar identitatea de păreri strict numai în privința numelui premierului. Băsescu a făcut exact ce îi revenea în atribuții și a lansat un candidat ireproșabil. Este foarte limpede că singurul lucru care i se reproșează este că nu îl cheamă și nu este Iohannis.
Acel Iohannis pe care moderatorii de televiziune îl întreabă o dată, și încă o dată, până aude tot românul, dacă mai votează cu Băsescu, așa cum a făcut cu cinci ani în urmă. Iar el răspunde o dată, și încă o dată, și este redifuzat din oră în oră, să priceapă tot prostul, că NU, NU MAI votează cu Băsescu. Prin aceste afirmații repetate, Iohannis acceptă, drept plată pentru susținerea din partea PNL și PSD și pentru propulsarea sa în prim planul politicii naționale, să-și transfere credibilitatea lui de primar votat cu 80 la sută din voturi contracandidaților lui Băsescu. (Aaaa, păi dacă nici Iohannis nu mai votează cu Băsescu…). Aceasta este, de fapt, logica obstinației contracandidaților ("Iohannis, Iohannis, Iohannis!"). A devenit clar că aceiași și aceiași lătrători împotriva actualului președinte nu sunt de ajuns, ba chiar au efectul invers, așa că era nevoie de o altă armă împotriva celui care deține cele mai multe procente în sondaje. Probabil că miza cea mare este aceea de a-l face pe neamț, la un moment dat în cursul acestei campanii electorale, să pronunțe numele celui pe care îl votează. (Aaaa, dacă Iohannis votează cu Icsulescu, hai și noi!)
Ce spuneau liderii politici ai opoziției, că Lucian Croitoru este un pion? Păi atunci Iohannis acesta ce-o mai fi, de vreme ce se lasă folosit astfel în lupta electorală împotriva lui Băsescu?
Cum premierul desemnat nu a manifestat vreo ambiție politică sau vreo dorință de putere, limitându-se la declarații despre situația economică a țării, sunt aproape sigură că se situează în afara tablei de șah pe care se confruntă candidații la președinție și forțele politice și reprezintă, de fapt, singura șansă pentru ieșirea din impasul financiar pe care ni l-a înfățișat. Acum, toți oamenii responsabili (presupunând că sunt și din aceștia în Parlament) ar trebui să-i acorde sprijinul, să ajute rățușca cea urâtă să devină lebăda care ne poate reprezenta și reabilita în fața organismelor financiare internaționale. Orice altă soluție, dar mai ales acest Iohannis al cărui supranume va fi "Anti-Băsescu", va prelungi desfășurarea luptei electorale pentru prezidențiale într-un spațiu în care nu-și are locul, și anume în cabina de comandă a țării, deja tulburată grav de frământările politice care nu ar fi trebuit să ajungă acolo.