Concurs Țara preaplecaților

Dincolo de ce stă scris în genele noastre, ca popor, dincolo de scuzele istorice pe care ni le găsim de fiecare dată pentru înapoierea și alienarea pandemică de care suferim, dincolo de tentația de a trăda pe oricine, oricând, dincolo de toate tarele astea există letargia. Nu vreau să mă transform într-un al doilea Sabin Gherman, nu vreau să spun că m-am săturat de România, dar nu mă pot abține să mă întreb cum de este posibil ca, în Venezuela, o lege a lui Chavez privind reforma educației să nască iureș stradal, iar mizeriile pe care ni le bagă pe gât politicienii noștri să nu ne provoace nouă, românilor liberi și democrați, decât gesturi de lehamite?!
Desigur, veți spune "băi, băiatule, păi tu compari civilizația românească cu demența sud-americană?!". Bine, atunci ce ziceți despre o democrație mai apropiată, cum ar fi cea greacă? Ferească sfântul să te atingi de vreun drept cetățenesc al elenilor: se lasă cu capete sparte, cu blocarea autostrăzilor, cu mașini incendiate (nu aș merge până acolo, totuși) până când Guvernul înțelege că nu poate să-i frece cum vrea el pe cei care-l plătesc.
Permiteți-mi o mică deviere și veți vedea unde vreau să bat. În urmă cu ceva ani, la un workshop, am întâlnit un reporter al CNN bătucit prin Afghanistan și Irak. Șezătoarea fusese organizată de defunctul Minister al Informațiilor Publice, care încerca să pună, elegant, o botniță de catifea jurnaliștilor de investigații, incluzându-i într-un "program de profesionalizare" pe banii statului. Țin minte că, la acel workshop, m-am luat de gât cu trimisul lui Vasile Dâncu exact pe tema acelui punct din programul de guvernare al PSD-ului aflat la putere. În pauza de cafea, americanul de la CNN (un munte de om cu ochi pătrunzători și palma cât cazmaua) m-a tras deoparte și m-a îndemnat să nu cedez niciodată în fața acelor autorități care încearcă să facă "porcărele": "You’re the government, but I’m the press, so fuck you!".
Așa ar fi trebuit să stea treaba nu numai din punctul nostru de vedere, al jurnaliștilor, ci și al contribuabilului: "They are the government, we’re the tax payers, so fuck them!". Dar, cum toate lucrurile levitează cu fundul în sus la noi, treaba stă exact pe dos: noi suntem cei "făcuți" de autorități. Ei ne fac de bani, ne mint în față, ne sfidează, ne bagă mâna în buzunare, ne lasă practic în pielea goală, ne trimit în concediu fără plată, ne taie salariile, ne bagă în pământ, până la urmă. Și noi stăm, și ne place, și le mai dăm și câte un borcan cu vaselină o dată la patru sau cinci ani.