Trădarea lui Crin

Crin Antonescu a trădat. A trădat încrederea celor care l-au votat văzându-l ca pe omul politic oarecum diferit de cei mulți și urâți care ne-au tot dezamăgit de douăzeci de ani. Au ieșit la vot ca într-o formă de protest, s-au chemat prin sms-uri pentru a-i optimiza șansele și… ce au rezolvat? Forța lor nu a fost de ajuns pentru a-l propulsa în turul doi (din fericire), iar acum se văd obiect de tranzacție în favoarea lui Geoană. În favoarea lui Geoană, din spatele căruia râd hâd Iliescu, Vanghelie și Mazăre! Bunicuța se poate lăuda, după târgul încheiat de Crin, că a "avut" încă o generație de "golani" care au îndrăznit să spere la mai bine pentru țara asta nenorocită.
Nu foarte multă lume a luat aminte la declarația repetată de Crin Antonescu în campania electorală, că ar alege pe oricine s-ar confrunta în turul al doilea cu Băsescu. Și pe Becali, și pe Vadim Tudor. În clipa în care a spus asta, imaginea lui s-a spulberat pentru mine. S-a spart ca un balon de săpun și am văzut, în spațiul rezultat din această autodistrugere, chipul bărbos al afaceristului cu veleități politice Patriciu, cel care finanțează, după propriile spuse, campanii electorale și pentru PNL, și pentru PSD, singura țintă fiind doborârea lui Băsescu, cel presupus a fi autorul moral al detenției lui de-o noapte. Pentru că înverșunarea împotriva unui singur om, chiar cu prețul de a avea vreun diliu ca președinte, nu poate avea o altă motivație logică și coerentă.
În clipa asta, alternativa pentru PNL este Băsescu sau Geoană.
Primul - un om autoritar, care știe ce vrea și nu poate fi dat la-ntors, care pretinde că vrea reforma instituțiilor statului și a adus dovezi că o vrea, cu slăbiciune pentru femei frumoase și pentru propriile progenituri, misogin (ca tot românul) și cu două bube mari în cap, dintre care una nedovedită de zeci de ani (Flota), alta asumată, dar nereparată (casa din Mihăileanu). Ambele reproșuri care i se fac sunt vechi și nu s-a mai adăugat nimic recent, ceea ce pledează pentru o posibilă izbăvire și alegere a căii drepte. Cât despre recenta acuzație de a se încăpățâna să nu-l pună premier pe Iohannis, ea poate fi întoarsă în aceiași termeni celor care s-au încăpățânat să-l susțină pe el și doar pe el, cu toate că li s-au propus alte variante onorabile.
Al doilea - un om slab, oportunist, care s-a eternizat într-o locuință de protocol la care nu avea dreptul, controlat pe de o parte de nevastă și soacră, iar pe de alta de o pleiadă de odioși ai politicii românești ale căror bile negre - nici nu aș avea spațiu să le înșir aici - i se contabilizează toate. Iliescu, Vanghelie, Voiculescu, Mazăre, Hrebenciuc, ca să nu mai pomenim bine-cunoscuții moguli, sunt cei pentru care Crin Antonescu a optat și i-a adop-tat odată cu refuzul de a-l susține pe Băsescu.
Iar lașitatea de a nu-și asuma, deocamdată, decât faptul că "exclude susținerea lui Băsescu", rugând pe toată lumea să constate că "nu a spus că-l susține pe Geoană", în condițiile în care este clar și pentru cei mai proști că, dacă nu-i albă, e neagră, îl definește pe acest Iuda al politicii românești. Argumentele pe care le prezintă electoratului său sunt și ele șchioape: exclude colaborarea cu Băsescu pentru că PD-L nu este un partid de dreapta, dar același criteriu nu funcționează când este vorba de PSD. Sau să fie PSD de dreapta? Sau să fie stăpânul lui, Patriciu, de stânga? Sau să fie și Crin, și Patriciu, de culoarea banilor pe care sub privirea, fie ea și șașie, a lui Băsescu nu-i mai pot face?