Famiglia de la Constanța

Pufăie încet din trabucul gros care își împrăștie mirosul înecăcios de tutun scump în toată încăperea. Stă în capul mesei, iar în jur famiglia adunată împletește un murmur de nedescris deasupra atmosferei. Fiecare discută cu fiecare, încrucișați și cuplați după interese și prietenii. Cu greu îi înțelege, dar îi privește tolerant, lăsând impresia că savurează sonoritatea zecilor de voci ca pe o melodie din Bamboo. Îi sunt dragi deopotrivă și din bunăstarea lor își hrănește și el "micile" capricii ale vieții.
Masa puterii e plină ochi. Scaunele trosnesc sub greutatea afacerilor și mânăriilor care se învârt în mintea lor, dușumeaua scârțâie, lăsând impresia că cedează de la atâta infatuare pe metru pătrat.
"Dragii mei…", le vorbește el lăsându-și basca să îi cadă pe ceafă. Murmurul se topește într-o liniște nerăbdătoare, care așteaptă cuvintele lui ca pe o rugăciune. În dreapta-i, secundul tușește gros, tulburând secundele de tăcere. Cu ochii flămânzi, cei din sală îi fixează cu privirea ca pe un cufăr magic din care vor ieși tot felul de minuni. Toți știu, că din capătul mesei le va curge vinul și mierea, că de la puterea celor doi se vor îndestula cu toții. Și ce putere au… Puterea de a băga mâinile în buzunarele oamenilor simpli după bunul plac, fără ca cineva pe lumea asta să le ceară socoteală.
Famiglia are propriile reguli și trăiește după propriile legi. Taxe de protecție, sponsorizări, presiuni, mormane de bani storși din munca cinstită a oamenilor în conturile lor.
Masa aproape că tremură de la atâtea emoții. Se simte mirosul banilor, asezonat cu putoarea sutelor de falimente ale întreprinzătorilor privați care sunt ținuți departe de privilegiile lor de firme de familie. Adie prin încăperea întunecată briza fondurilor publice, smulse din vistierie pentru te miri ce prostii prin licitații trucate și aranjate. "Mmmmm… Nea Gigi, hai mata primul cu beculețe. Uite, să ai de sărbători…". Sunt chemați unul câte unul. Nimeni nu rămâne fără un contract, cât de mic acolo. Să nu uite că e criză și banul public e la mare căutare pe vremurile astea.
Mulțumiți, se urcă în jeep-urile lor de partid și pleacă spre vilele agățate pe faleze sau chiar în buza mării. De pe trotuar, oamenii privesc invidioși. Îi roade pizma. "De unde au ăștia, mama lor de hoți, atâtea?", se lansează o dezbatere ad-hoc în sufletul fiecăruia, băgând mâna în buzunar și pipăind nimicul bine îndesat acolo. Din sărăcia fiecăruia…