Marile greșeli - incompetența

Am încercat să trec peste înjurăturile și promisiunile acestor zile de campanie, peste falsele teme și scandalurile promovate de televiziuni. Sunt incitante, e drept, cu greu te poți abține să comentezi, să-ți "dai cu o părere competentă", să încerci să pătrunzi tu subtextele și adevăratele intenții, să interpretezi într-un fel original, să vii cu o idee, să introduci noi date în problemă. Țigănia în campanie este atât de ușor și atât de inutil de comentat. Iar de această dată, în ciuda intențiilor bune proclamate, nivelul discuției a fost coborât cel mai jos.
Temele importante, însă, au fost evitate sistematic. Greșelile recurente ale conducătorilor nu au fost puse în discuție, poate pentru că cele mai grave greșeli le pot fi imputate tuturor, iar recunoașterea lor ar presupune și angajamente că nu le vor mai repeta.
Și cea mai mare greșeală a statului nostru este promovarea incompetenților. Pe bază de relații și strategii de partid, ajung în fruntea unor instituții importante oameni fără vreo calificare sau cu școală în cu totul alte domenii decât acelea pe care sunt puși să le coordoneze.
Majoritatea conducătorilor de instituții fac rost și de câte o diplomă pe care să o pună în ramă și să o arate la o adică, de la facultăți particulare absolvite fără frecvență, la vârste mature și cu lucrări de licență cumpărate.
Unii au și doctorate sau cărți publicate, dar dacă-i pui să lectureze din propriile opere, le silabisesc ca la prima vedere. Partidul nu le cere carte, ci doar fidelitate, abilitate și bani pentru campanii sau priceperea de a-i stoarce și a-i dirija spre diverse formațiuni politice, din funcțiile în care sunt plantați.
Este o viciere din start a sistemului de administrație al statului, căci incompetenții nu vor putea avea vreodată rezultate pozitive, care să influențeze în bine dezvoltarea țării. De douăzeci de ani tot sperăm, dar ne dăm cu stângul în dreptul la fiecare alternanță a puterii. Clientelismul politic este pus întotdeauna mai presus de normalitate și binele public. Într-o logică absurdă, toți politicienii din toate partidele ajung ca, la un moment dat, să condamne numirile și destituirile politice pentru ca, peste o anumită perioadă, să le justifice prin interesul aplicării politicilor guvernamentale. Sunt la fel de convinși în ambele ipostaze, cu toate că nu la fel de convingători.
Acesta este mecanismul vicios prin care toate lucrurile bune au fost stricate de incompetența conducătorilor. Posibil ca unii să fi avut și intenții bune printre cele rele. S-or fi gândit că, după ce-și recuperează investițiile și mai pun ceva de-o parte, se concentrează și pentru a lucra în folosul cetățenilor României. Dar probabil că n-au mai avut timp…
Orice reformă a instituțiilor statului ar trebui să plece de aici. Până nu va exista voința politică pentru a elibera, treptat, pe motiv de incompetență, posturile de conducere, de oricine ar fi ele ocupate, și pentru a organiza concursuri cinstite în toate instituțiile, nimeni nu va putea crede în basmul reformei reale.
Și ar putea fi chiar mai rău în cazul în care un partid sau o alianță s-ar menține la putere mai multă vreme, pentru că atunci am putea ajunge la situații similare celor din administrația locală prea bine cunoscută nouă, constănțenilor. Acele situații în care cercetați penal, condamnați chiar sau doar judecați pentru corupție, ospătari sau bodyguarzi de meserie, cameramani cu studii medii, foști jurnaliști aserviți puterii sau trepăduși fără nicio calificare să monopolizeze, mulți ani de zile, funcții de mare răspundere la nivel local, având astfel timp să distrugă total domeniile pe care le păstoresc și să alunge sau să marginalizeze toți oamenii de o oarecare valoare profesională.
Ergo, aș vrea să-i aud pe candidați comentând asupra acestei greșeli, asumându-și-o, angajându-se că partidele lor nu-și vor mai impune oamenii în funcții de conducere, că vor promova o competiție cinstită, care să dea profesioniștilor șansa de a-și pune competențele în slujba acestei țări.