20 august 1944 – „Ziua cea mai neagră” a orașului și portului Constanța

În dimineaţa zilei de 20 august 1944, portul Constanţa, principala bază navală de la Marea Neagră, era plin de nave militare româneşti şi germane.

          Cu o zi în urmă avusese loc un bombardament aerian masiv cu 73 de avioane asupra portului şi oraşului Sulina, fiind  scufundate 2 vedete torpiloare germane şi o vedetă de siguranţă. 

          În aceeaşi zi, viceamiralul Ioan Georgescu Şeful Statului Major al Marinei Regale Române a transmis la unităţile din subordine o Directivă Operativă în care specifica faptul că se aşteaptă ca inamicul „să întreprindă acţiuni aero-navale şi de debarcare, în special în zonele Constanţa şi Sulina".

          La data de 20 august 1944, orele 09.00, deasupra Constanţei au apărut, la mare înălţime, 2 avioane de cercetare sovietice. A fost declanşată alarma aeriană, dar a fost curând suspendată. Părea a fi un zbor de rutină.

          O oră mai târziu, asupra portului şi oraşului Constanţa se va declanşa cel mai puternic şi mai precis atac aerian din timpul războiului, cu 11 regimente de aviaţie, totalizând nu mai puţin de 270 de avioane, din care 158 avioane de asalt.

Potopul de bombe, lansate timp de două ore, a distrus mai multe clădiri din oraş şi din port, au fost scufundate sau avariate grav mai multe nave, au fost ucişi sau grav răniţi foarte mulţi civili din oraș și marinari – români şi germani aflați în port.

Numărul civililor uciși în aceste bombardamente asupra Constanței se cifrează la cca 150 de persoane.

 

Clădiri și biserici distruse în orașul Constanța

Marina Regală Română a înregistrat în ziua de 20 august 1944 următoarele pierderi: scufundarea unei nave de luptă – torpilorul „Năluca”; avarierea gravă a altor 5 nave de luptă – distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Mărăşeşti”, crucişătorul auxiliar „Dacia”, canoniera „Eugen Stihi”, puitorul de mine „Amiral Murgescu”. Au fost ucişi, 30 de marinari români şi răniţi grav alte câteva zeci de marinari.

          Situaţia pierderilor se  prezintă astfel:

          Torpilorul „Năluca”, lovit de două bombe, s-a scufundat în câteva minute, pe chilă dreaptă. Au fost ucişi 2 subofiţeri şi 15 marinari. Printre cei ce au reuşit să se salveze a fost şi aspirantul Gheorghe Sandu, viitorul comandant al Marinei Militare a României din anii ‘60, care, deşi rănit, a reuşit să părăsească bordul cu pavilionul navei.

Distrugătorul „Regele Ferdinand”, aflat lângă docul plutitor pentru reparaţii, a fost lovit de o bombă care i-a provocat grave avarii, ucigând pe ofiţerul secund, un subofiţer şi 2 marinari. Au fost răniţi mai mulţi marinari.

          Crucişătorul auxiliar „Dacia” suportă lovitura câtorva bombe care îi provoacă un mare incendiu. Sunt ucişi 6 marinari şi mai mulţi au fost răniţi.

           Au mai fost lovite navele: canoniera „Stihi”, distrugătorul „Mărăşeşti” și puitorul de mine „Amiral Murgescu”. Pe fiecare din aceste nave și-a pierdut viața câte un marinar.

          Numele tuturor acestor marinari sunt trecute pe plăcile de granit de la „Crucea Eroilor Marinari” de pe faleza Cazinoului din Constanța. 

          Pierderi importante au fost produse şi navelor germane. Au fost distruse sau scufundate nu mai puţin de 7 nave de luptă: 1 submarin, 3 vedete torpiloare, 1 navă de escortă şi 2 nave de patrulare. Au fost avariate alte 8 nave de luptă şi 2 submarine.