Arhitectul Dan Corneliu, ctitorul Mănăstirii Dervent, celebrat la împlinirea a 100 de ani

Arhitectul Dan Corneliu, ctitor al mănăstirilor Dervent, Cocoș și Valea Mare, a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani, pe data de 13 iunie. Pentru a-l sărbători cum se cuvine, la sfârșitul săptămânii trecute, ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Dervent.

„M-am născut în 1923, luna iunie, ziua ... 13, în localitatea Vidra din judeţul Vrancea. De notat că această localitate este inclusă în epicentrul seismic al ţării! Dar cu această ocazie totul a fost «liniştit». Tatăl, Vasile; mama, Polixenia; fratele Octavian şi sora Iulia, formează familia Corneliu din care fac şi eu parte: Dan. Şcoala primară şi liceul le-am făcut în Focşani. Am fost premiant pe liceu şi ţară, dar am rămas şi... repetent. Mi-a plăcut desenul, geografia, psihologia şi muzica. În anul 1943, am reuşit la Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti.

Pasiunea studiul geografic l-am împărţit cu cel de a desena şi de a construi, reuşind la Facultatea de Arhitectură în 1944. Am mers în paralel cu acestea; geografia terminând-o în 1948, iar arhitectura în 1950.

Am preferat să profesez ca arhitect, şi IPC Bucureşti mi-a oferit posibilitatea să-mi revăd o parte din profesori în calitate de şefi de atelier. Totuşi atelierul de restaurări din cadrul Direcţiei Monumentelor Istorice, mi-a fost prima mea şi cea mai statornică iubire profesională.

La aceasta a contribuit domnii arhitecţi Ştefan Lupu Balş şi Radu Udroiu, ambii în postură de şefi de atelier şi... profesori totodată. În prima etapă am participat la campania de relevee ale monumentelor care urmau să fie restaurate. Pe baza acestora am fost repartizat pentru monumentele din Moldova, Bucovina şi Dobrogea”, se arată într-o autobiografie a arhitectului, publictată pe pagina web a mănăstirii Dervent.

Dintre obiectivele importante la care a participat enumerăm: Mănăstirea Neamţ, Cetatea Neamţului, Mănăstirea Secu, restaurarea Ansamblului mănăstiresc Moldoviţa, salvarea de la demolare a chiliilor vechi din incinta mănăstirii Cocoş, etc.

Ulterior, între anii 1958-1983 a lucrat în Constanţa în cadrul şi Proiect SA. Constanţa, la atelierul de Sistematizare şi Monumente Istorice ca şef de atelier şi în paralel ca şef de proiect, unele dintre lucrări cuprinzând o gamă tematică complexă. A participat la realizarea studiului de sistematizare a litoralului românesc al Mării Negre, cuprins între Năvodari şi Vama Veche, care a stat la baza dezvoltării ulterioare ale staţiunilor balneo-climaterice şi a dotărilor din perioada 1966-1968, dar și la realizarea extinderii și dezvoltării Portului Maritim Constanţa-Agigea (etapele I şi II) etc.

„Cu 5 ani înainte de pensionare în plină «vânătoare de vrăjitoare» am fost solicitat de IPS Antim Nica, Arhiepiscopul Dobrogei şi Dunării de Jos, să proiectez un Muzeu pe ruinele fostei stareţii de la mănăstirea Cocoş.

Totul a pornit la risc, iar echipa încropită ştia aceasta, dar nu ştiau că vor termina. Sfârşitul a fost un "Happy End". Muzeul a orientat caracterul cultural al mănăstirii el conţinând volume, manuscrise de inestimabilă valoare privind în mod direct viaţa spirituală din Dobrogea.

Ca pensionar timpul începuse să-mi aparţină, dar nu sub lozinca «Timpul înseamnă bani». (...) Totuşi cunoştinţele profesionale de arhitect restaurator crescut la şcoala domnilor arhitecţi Ştefan Balş şi Radu Udroiu, poate şi vârsta înaintată, m-a îndemnat să fac fapte bune. Astfel am fost determinat să ajut la proiectarea şi apoi la urmărirea de şantier la două din mănăstirile la care am avut ocazia să le concep. Una este Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Valea Mare - Covasna, iar a doua, Mănăstirea Dervent din Ostrov - județul Constanţa”, se menționează în aceeași autobiografie.

În fotografia atașată articolului se află arhitectul Dan Corneliu însoțit de călugărul Efrem Bandarica, de la mănăstirea Dervent, apreciat pentru veleitățile sale culinare.