Casa cu Lei din zona Peninsulară este admirată, an de an, de turiștii români și străini care se pierd printre străduțele zonei. O serie de legende au circulat despre această casă, care de-a lungul timpului, a fost locuință, sediu de bancă și chiar hotel sau restaurant mai târziu.
Construit la începutul secolului trecut de către Dicran Emirzian, un membru respectat al comunității armene, edificiul rezidențial Casa cu Lei atrage și azi privirile trecătorilor tocmai datorită leilor care stau parcă să păzească clădirea.
Edificiul, "în stil eclectic nuanțat cu elemente de renaștere și baroc venețian", aflat în apropiere de Moscheea Carol I și de Biserica Catolică, a fost, în 1921, sediu de bancă, povestește criticul de artă Doina Păuleanu, în lucrarea sa "Constanța 1878 - 1928. Spectacolul modernității târzii". Aici a locuit fiul lui Dicran Emirzian, Bebi, până în 1941, după care imobilul a fost închiriat până în anii ’50, când a fost naționalizat, după cum scrie Simion Tavitian, în volumul "Armenii dobrogeni în istoria și civilizația românilor".
Astăzi, un imobil ascuns
Numele arhitectului Ion D. Berindei este avansat în epocă ca autor al frumoasei clădiri, construită între anii 1895 și 1898. Mai mult, în epocă este cunoscut faptul că leii sunt blazonul familiei Berindei. Numele clădirii vine de la existența celor patru lei sculptați care tronează pe coloanele imobilului. Dacă la momentul construcției, Casa cu Lei avea deschidere direct către Piața Ovidiu, astăzi, ea a ajuns un imobil ascuns de pe strada Dianei.
"Fațada casei este orientată către piața Ovidiu, cu trufia iluzorie de a putea fi contemplată din multiplele ei unghiuri, iar laturile clădirii alcătuiau aliniamentul celor trei străzi ale căror colțuri le delimita: Titulescu, Dianei și Ovidiu. Fațada principală spre strada Dianei este ritmată pe verticală prin cele patru coloane de ordin colosal, cu socluri înalte de piatră, fusul lor are suprafețe cu caneluri și inele plate, în alternanță: capitelele din piatră sunt decorate sub cornișa pe console, cu ove, brâu cu frunze de laur, volute, palmete, frunze de acant și cartuș, susținând patru lei, așezați la rândul lor pe socluri înalte. La etaj, ferestre înguste… cele două bal-coane de pe fiecare latură sunt ritmate de baluștri decorativi. Mansarda este amenajată în acoperișul de tip baroc…", arată dr. Doina Păuleanu.
Astăzi, după mai bine de un secol, clădirea este încă în picioare. Și leii sunt la locul lor, deși ușor degradați, la fel ca și imobilul. În prezent, Casa cu Lei este proprietate privată. Chiar dacă, de-a lungul timpului, casa a servit drept bancă sau restaurant, fațada nu a fost schimbată. Pe ici, pe colo, proprietarii vremii au simțit nevoia să facă mici modificări. Important e că aspectul general a rămas în aceeași notă arhitecturală.
