Casa cu Lei, piatra de temelie a dragostei pentru artă a lui Krikor Zambaccian

„Această Casă cu Lei, atunci când a fost construită, avea vedere spre Piața Independenței, spre Piața Ovidiu. Între timp au mai apărut edificii, au mai apărut blocuri moderne, dar, atunci când a fost construită această bijuterie arhitecturală, impresiona atât prin stilul ei, cât și prin amplasament. A fost construită de către un negustor armean foarte bogat, Dicran Emirzian, care era un important furnizor al Casei Regale în materie de țesături", ne povestește Cristian Cealera, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța.

Armenii din Constanța erau într-o permanentă competiție cu grecii sau evreii care ridicau în oraș clădiri de seamă. De aceea, majoritatea clădirilor armenești din Constanța se remarcă prin somptuozitate, precum Casa Damadian, Casa cu Lei sau fostul Palat Manisallian. Tocmai de aceea, Dicran Emirzian, un membru marcant al comunității armene, și-a dorit extrem de mult ridicarea acestui edificiu. De asemenea, Emirzian deținea chiar în centrul Constanței un magazin de mărfuri de lux, în peninsulă denumit „La Luvru”.

„Și-a dorit foarte mult să ridice această construcție, l-a angajat pe Ion Berindei, un arhitect la modă din capitală, care a venit și s-a apucat de treabă, dar care avea niște preferințe, și anume, pe mai multe clădiri ale sale obișnuia să pună lei. Emirzian a acceptat din prima această propunere a arhitectului, a ridicat acești lei impozanți pe aceste coloane. Sunt coloane de model grecesc, care ne vorbesc și despre originile acestui loc și despre civilizația greacă, despre fostul Tomis. Un lucru foarte important este că acest Emirzian a vrut să pună accent pe regalitate, pe putere, or, asta a simbolizat leul întotdeauna", completează muzeograful constănțean.

Puterea-simbol a bijuteriei arhitecturale construite după planurile lui Ion Berindei purta această semnătură aparte pe care o implementa la clădirile sale, cei patru lei sculptați care tronează pe coloanele clădirii, ce abundă totodată de elemente de neorenascentism italian, cu elemente neoclasice.

Deși a fost mult timp locuită de către familia Emirzian, în Casa cu Lei va locui altcineva o perioadă.

„A venit aici un președinte al Curții de Apel, un magistrat pe nume Lazăr Munteanu, care era un iubitor de artă și care la parterul clădirii și-a făcut o pinacotecă, o expoziție de picturi foarte frumoase, semnate de mari artiști ai vremii. Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că acest muzeu și-a pus amprenta asupra unei personalități a României, marele colecționar Krikor H. Zambaccian. Toată lumea știe de el, de muzeul din capitală, dar lumea nu știe că acesta era constănțean", povestește Cristian Cealera.

Krikor H. Zambaccian s-a născut în cartierul armenesc, iar în perioada liceului obișnuia să viziteze pinacoteca magistratului Lazăr Munteanu, atunci când el nu era acasă și asta pentru că avea o mică înțelegere cu femeia care îngrjiea locuința, aceasta lăsându-l să intre și să admire picturile.

„Zambaccian povestește în memoriile sale faptul că dragostea pentru artă a prins-o vizitând Casa cu Lei și admirând-o. Sunt foarte multe povești legate de acest edificiu, care a impresionat întotdeauna. Mai vreau să menționez faptul că Bibi Emirzian, cel care a locuit după moartea bătrânului Dicran, a stat aici, de asemenea, câțiva ani buni. Acesta obișnuia să facă tot felul de petreceri, unele mai controversate, altele mai puțin. Însă el, la un moment dat, s-a mutat la București, iar povestea Casei cu Lei a continuat, a fost sediul unor instituții, în perioada comunistă, de asemenea, sediu al Minierei Dobrogea, iar la un moment dat, când eu eram copil, erau aici pizzerie și restaurant", conchide specialistul Cristian Cealera.

Indiferent de ce rol a jucat de-a lungul timpului Casa cu Lei, acesta rămâne unul dintre cele mai importante edificii de la malul mării și continuă să impresioneze prin impozanța și unicitatea Constanței vechi.