Cuibul Reginei, refugiul de lângă valuri al poetei Carmen Sylva

Regele Carol I obișnuia să vină deseori la Constanța, care devenise un loc de refugiu pentru familia regală. În primăvara lui 1914, regele mergea de două ori pe zi la Cazino, pentru a inspecta lucrările și chiar pentru a da anumite indicații.

Este cunoscută, de altfel, și iubirea reginei Elisabeta pentru țărmul mării de la Constanța, pentru ea fiind construit un pavi-lion, în anii 1909-1910, în portul orașului. "Acolo unde se isprăvește partea înaltă a digului, care apără portul de valurile mării, e un pavilion modest ce seamănă mai mult cu o cabină de vapor. În încăperile strâmte ale acestui loc de odihnă s-a adăpostit, în primăverile și verile anilor din urmă, regina-poetă Carmen Sylva", consemna ziarul estival "Sirena", în 1916, fragment redat de dr. Doina Păuleanu în volumul "Constanța. Aventura unui oraș european" (editura Ex Ponto, 2003, p. 456).

Ziarul "Sirena" arată, în continuare, argumentele afinității Reginei pentru Constanța: "Augusta era dispărută spre sfârșitul vieții sale era veșnic suferindă și medicii o sfătuiseră să se folosească de aerul mării care într-adevăr îi făcea mult bine. Apoi marea mai avea pentru regina – poetă farmecul pe care-l exercită asupra tuturor firilor alese și impresionabile. Singurătatea, misterul, infinitul apelor dădeau aripi închipuirilor de artistă ale Carmen Sylvei și în pavilionul de la capătul digului ea a avut, după cum spuneam adesea, clipe de intensă mulțumire. Mântuirea trupului bolnav și încântarea sufletului legase pe fosta regină de țărmul acesta" (pp. 456-457).

Regina organiza în "cuibul" său, aproape în fiecare zi, ceaiuri literare sau recepții pe care ziariștii le considerau "de o simplitate încântătoare" (p. 457). "Marea suve-rană se interesa de aproape tot ce privea manifestările vieții superioare în orașul nostru. Îndeosebi arta și caritatea împodobeau sufletul său ales. Într-o zi a venit cu deosebită plăcere să patroneze în sala cazinoului un festival literar, organizat de o ceată de scriitori ce se aflau atunci în oraș și care mai adusese și pe alții din București", arată ziarul "Sirena" (citat în volumul menționat, p. 457).

După moartea Elisabetei, ziarele deplângeau soarta Pavilionului, care stătea "părăsit și trist", după ce fusese "singurul loc între ape cu care firea Reginei se simțea în consonanță" (ziarul "Sirena", citat de dr. Doina Păuleanu, p. 458).

Pavilionul regal a fost proiectat de Victor Ștephănescu și construit de Anghel Saligny, după ideile Reginei Elisabeta. Clădirea a fost distrusă într-un incendiu, în 1927, fiind reconstruită în anii 1928-1929. Cuibul Reginei se transfor-mă în muzeu în 1996, la împlinirea a 100 de ani de la începerea oficială a lucrărilor de construcție a portului.