Video Cusături care duc mai departe tradiții! Povestea recondiționării kaftanelor vechi

Veșmintele restaurate cu migală și pricepere devin artă în mișcare, iar fiecare cusătură reprezintă o legătură profundă cu trecutul. Fiecare simbol își are locul și rostul, iar împreună alcătuiesc o adevărată cronică a vieții.

Mâinile femeilor din comunitatea turcă, voluntare în cadrul Uniunii Democrate Turce din România, filiala Constanța, nu mai contenesc să recondiționeze rochii și kaftane vechi de zeci de ani. Fiecare știe ce are de făcut, iar totul este mai ușor când există implicare și dorință de a păstra tradițiile.

Ferda Ibraim este una dintre doamnele din comunitatea turcă pasionată de cusut. A descoperit că îi face plăcere să coasă și să croiască în cadrul atelierelor organizate la filiala din Constanța a Uniunii Democrate Turce din România. Aici, o mână de femei pricepute își etalează talentele și îndeletnicirea în diverse activități creative precum recondiționarea rochiilor și kaftanelor, mărgelit, gastronomie sau muzică corală.

În fiecare săptămână, atelierele sunt și mai provocatoare, însă așa sunt păstrate și duse mai departe tradițiile, spun voluntarele din comunitate.

„Eu nu am făcut așa ceva până acum. Datorită doamnei Melek, datorită doamnelor cu care lucrez am început să învăț ușor, ușor să fac și acum câteva luni a avut și un atelier de croitorie, care a funcționat foarte bine, am învățat să cos la mașina electrică, eu care nu am cusut niciodată. Chiar îmi place mult", declară Ferda Ibraim, voluntar UDTR Filiala Constanța.

În această perioadă, toate doamnele se ocupă de restaurarea kaftanelor vechi de peste 20 de ani, ce sunt purtate de membrele Ansamblului Coral „Mehtap”, în concerte și evenimentele de promovare a tradițiilor comunității turce. Luna viitoare, Ansamblul va concerta la Dunavățu de Sus, iar veșmintele tradiționale trebuie să arate impecabil.

„Rochița a fost prea mică, era un S și vrem să ajungem la un XL. Pentru a ajunge la XL trebuie modificată, s-au făcut niște ajustări, s-a aranjat totul, a rămas mâneca de terminat acum… Pe catifea se lucrează cu șnur, acestea diferă de la rochie la rochie și plus de asta sunt modele care diferă. De exemplu noi suntem într-un cor, la Mehtab și avem toate aceeași ținută. Toate florile sunt făcute la fel, toate făcute manual", transmite Ferda Ibraim, voluntar UDTR Filiala Constanța.

Melek Osman este inițiatoarea acestor ateliere, ea însăși moștenind de la mama ei pasiunea pentru cusut. Am găsit-o și noi cu acul și ața în mână, restaurând o vestă veche de zeci de ani, parte a portului tradițional.

„A fost o mică problemă aici creată de un obiect ascuțit probabil și s-a tăiat toată zona asta de aici și după ce am închis tot ce era de închis acum îi refac broderia... Noi le zicem lucrătură de broderie cu ață și se face cu acel tip de lanț cum se vede, care se creează prin aducerea aței peste ac și în felul ăsta se formează acest lanț care seamănă cu o broderie și care, în funcție de forma pe care i-o dai, arată niște simboluri și niște motive specifice fiecărei etnii, în cazul nostru etnia turcă", ne-a transmis Melek Osman, responsabil Patrimoniu Etnofolcloric UDTR Filiala Constanța.

Rochiile și kaftanele restaurate de doamnele din comunitate nu poartă pe ele doar simple cusături, ci sunt istorisiri vii, mărturii ale unei legături profunde cu trecutul. În cultura turcă tradițională, fiecare cusătură spune o poveste, fiecare motiv brodat poartă cu sine semnificații străvechi, moștenite din generație în generație și fiecare simbol își are locul și rostul, iar împreună alcătuiesc o adevărată cronică a vieții.

„Toate aceste cusături și îndeletniciri, meșteșuguri ar trebui să fie transmise așa cum ne-au fost transmise până în acest moment nouă, celor care avem deja o vârstă de bunici. Și noi așa am și început cu nepoții noștri în sensul că primele ateliere au fost adresate lor și am încercat să le arătăm tot ce este legat de pictură, de expozițiile, de decorațiunile noastre, de tot ce înseamnă zestrea mireselor noastre care în epoca modernă s-a transformat în alte feluri de obiecte și decorațiuni. Și am văzut că aceste ateliere nu puteau fi făcute decât cu acești meșteri și i-am chemat în cercul nostru de meșteșugari și să le arate tinerilor ce au de făcut", declară Melek Osman, responsabil Patrimoniu Etnofolcloric UDTR Filiala Constanța.

Costumul tradiţional al turcilor şi tătarilor din Dobrogea a mai păstrat doar câteva elemente din vechiul ansamblu de piese. Somptuozitatea ornamentelor, frumuseţea liniilor, bogăţia podoabelor, coloritul viu dau o notă aparte în cultura tradiţională a acestei zone. Ţesăturile decorative turceşti se disting printr-o cromatică ce aminteşte de spaţiul mediteranean: roz, indigo, liliachiu, bleu, verde, roşu. Motivele ornamentale sunt tipic orientale (garoafa, chiparosul, sacsâia), cusute cu mătase şi îmbinate cu broderii şi aplicaţii de fir auriu şi argintiu, completate uneori cu texte în arabă. Costumul bărbătesc este reprezentat prin șalvari, brâu, fes, iar costumul femeiesc este reprezentat prin costumul cu pasali, costumul cu rochie, costumul cu ieteclic, costumul cu fustă și costumul cu șalvari.

Atelierele de recondiționat veșminte din portul tradițional turcesc se țin în fiecare zi de marți la sediul filialei din Constanța a Uniunii Democrate Turce din România.