Directori și inspectori se împrumută la Casa de Ajutor Reciproc din învățământ

Mult mai rentabile decât împrumuturile la bănci, luând în calcul dobânzile și comisioanele pe care le percep acestea pentru orice mișcare, împrumuturile oferite de casele de ajutor reciproc rămân apanajul dascălilor vârstnici.

Moștenitoare a Băncii Învățătorului Dobrogean, înființată prin 1928, Casa de Ajutor Reciproc (CAR) a dascălilor numără, la ora actuală, circa 2.400 de membri numai din municipiul Constanța, de la peste 3.000, vârful la care se ajunsese.

Fără să cotizezi nu poți fi membru activ CAR
În general, membri stabili ai CAR-ului din învățământul constănțean sunt cei cu ștate mai vechi, cadre didactice care au prins, în opinia contabilei Mioara Prăjișteanu, și cealaltă "epocă" și înțeleg mai bine sistemul: "Cei tineri, având în vedere că au alte posibilități, sunt obișnuiți cu cardurile, au acele limite de creditare la cardurile de salarii, îmbrățișează mai puțin acest sistem de împrumut".
Cu o mică economie într-un fond social, printr-o cotizație ce variază între 20 și 150 lei lunar, după cel puțin trei luni de depuneri, se poate face un împrumut ce ajunge până la de trei ori fondul. Împrumutul poate fi restituit mai lejer față de bănci, întrucât, spre exemplu, pentru o sumă între 3.600 și 7.900 lei ratele se întind până la 36 de luni, iar sumele care depășesc 8.000 lei se pot restitui și în 48 de luni. Dobânda este de 1,5% aplicată în fiecare lună la sold, respectiv 9,75% în termeni reali, pe an. Plus că nu se plătesc comisioane dacă vrei să restitui împrumutul, nu se ia niciun comision că se studiază dosarul și altele. Ba mai mult, anual se aplică un beneficiu, care uneori este mai bun decât cel de la bănci. "Anul acesta am dat 8,75% la fondurile oamenilor".
Mai nou, având în vedere situația din învățământ, la întocmirea dosarului se cer garanți suplimentari, mai ales pentru personalul TESA și suplinitori, care se află în pericol să fie restructurați. "Eu le-am spus de multe ori colegilor mei că a garanta nu este o joacă, pentru că imediat ce împrumutatul a întârziat o lună, se face poprire pe salariul garantului. Cererile noastre sunt foarte bine gândite din punct de vedere juridic, așa încât nu trebuie să ajung la Tribunal ca să plătească!", adaugă contabila.

De ce se împrumută dascălii?
În unele cazuri, pentru a plăti taxele de școlarizare ale copiilor, fie pentru a-și cumpăra câte ceva sau pentru a pleca în excursii. "Împrumuturi masive dăm vara, atunci când oamenii noștri pleacă în concediu și primesc și salariile acelea pe trei luni și mai au nevoie probabil de o suplimentare. Și toamna sunt numeroase solicitări, când după trei luni fără salariu trec printr-o perioadă critică cei din învățământ. Iarna avem cele mai puține solicitări. Mai ales că unii au mai primit și al 13-lea salariu", afirmă Prăjișteanu. Majoritatea se feresc, în schimb, să aibă rate vara.
Anul trecut, cel mai mare împrumut a fost de 25.000 lei. Unii au solicitat chiar bani la CAR pentru "Prima Casă", în paralel cu împrumutul de la bancă. "Avem printre solicitanții de împrumut și inspectori școlari, și directori de școli, și profesori de matematică sau de limbi străine, asta ca să răspund supoziției unora că profesorii care meditează nu au nevoie de împrumuturi. Că sună ca o acoperire a serviciilor extra-școlare pe care le prestează, asta nu mai știu să vă spun", ne mărturisește zâmbind același interlocutor. De asemenea, pensionarii din învățământ se împrumută, în contul copiilor lor, cei care, de altfel, le plătesc și ratele.