Hotel "Intim", locul de unde Eminescu a văzut pentru prima dată marea

2953
Hotel
Construit pe locul unde se afla Hôtel d’Angleterre, la mansarda căruia însuși Eminescu a stat 10 zile, în iunie 1882, hotelul "Regina", numit, ulterior, "Intim", a fost fondat în 1906.
Așa cum arată dr. Doina Păuleanu în lucrarea "Constanța 1878 - 1928. Spectacolul modernității târzii" (vol. II, ed. Arcade, 2006), marele salon al Hôtel d’Angleterre, frapant prin strălucire și eleganță, găzduia baluri caritabile, la care participau personalități de impact ale orașului, așa cum scrie corespondentul ziarului "L’Indépendance Roumaine", în 1882: "Printre cei 300 de invitați de toate naționa-litățile și de ambele sexe, se re-marcă cu grație aurorală, doamnele Harris, Vergotti, Benderli, Cicilianopulo, Mărculescu, Căplescu, Lusi, Salman, Caridia, Corvin; doamna Coiciu atrage privirile într-un bogat costum național; dintre domni se remarcă prefectul, directorul Căilor Ferate, consilieri și, în general, protipendada urbei. Chiar și în această atmosferă, comitetul doamnelor se manifestă cu eficiență, astfel încât rețeta serii se ridică la valoarea de 1500 de franci, din care o parte este destinată scopurilor anunțate". (p.252).
Regăsim, în volumul Doinei Păuleanu, fragmentul din scrisoarea emoționantă pe care Mihai Eminescu i-o adresează Veronicăi Micle, în timp ce se afla într-o cameră a acestui hotel: "Șed într-o mansardă și privirea mi-e deschisă din două părți asupra mării, pe care aș vrea să plutesc cu tine…[…] O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea, pe care-o văz pentru-ntâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mișcate. Dar, abia de două zile aici, n-am văzut-o în toate fețele - căci ea e schimbăcioasă la culoare și în mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeia.
Constanța sau Chiustenge este un mic orășel, dar îndestul de frumos… Casele au oarecare ele-ganță în clădirea lor, căci piatra e eftină aci și clădirile sunt din piatră pătrată, iar primăria, de când stăpâ-nesc românii și există un Consiliu Comunal, a făcut foarte mult pentru orânduiala și înfrumusețarea orașului. O terasă pe țărmul mării înalt dă o frumoasă priveliște pe toată întinderea mării și, când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire slabă, care plutește pe-o parte a apei. Restul rămâne în întuneric, și noaptea marea își merită numele ei de neagră" (pp. 252 – 253). Așa era descrisă atmosfera Constanței, chiar de Eminescu, care adaugă, în scrisorile următoare: "Pustietatea de prin prejur nu produce nimic. Neavând nici un râu și lipsită de ploaie, recolta arăturilor e nulă, de aceea oamenii nici nu prea ară și se-ntemeiază mai mult pe creșterea de vite. Viața e monotonă și peste zi târgul pustiu". (p. 253).
În 1886, antreprenorului hote-lului, D. Panaitopulo, i se acordă permisiunea de a organiza baluri mascate în salonul Hôtel d’Angleterre în perioada carnavalului, dezvoltând, ulterior, o afacere profitabilă. Balurile erau precedate, în perioada 1 octombrie - 25 decembrie, de un caffe-concert.
Hotelul este demolat, după 1903, pentru ca, în 1906, pe acel loc, să fie proiectat și construit în cursul anului 1906 Hotelul "Regina", proprietate a lui Theiler, lucrările fiind urmărite atent de arhitectul Daniel Renard.
Devine, rapid, loc de întâlnire al intelectualilor, în 1909 aici înființându-se o societate intitulată "Cercul farmaceutic", și alta numită "Cercul de litere, arte și sport". Saloanele hotelului găzduiau, de asemenea, întâlniri ale politicienilor, cum ar fi cea dintre membrii comitetului executiv al Partidului Conservator-Democrat din Constanța și Take Ionescu, șeful partidului, ziarele vremii consemnând chiar și meniul zilei servit la astfel de întâlniri.
Pe 20 iunie 1920, este marcată inaugurarea restaurantului "Re-gina", de pe strada Lascăr Catar-giu, "un cuib de rai", așa cum îl nu-mea ziarul "Liberalul Constanței", citat de Doina Păuleanu (p.258). "În urma unui serviciu religios, oficiat de părintele Popescu, s-a servit asistenței un aperitiv delicios, compus din barbuni, chefali prăjiți, friptură de miel și vin înfundat excelent" (p. 257).
Pe lângă frecventele banchete, constănțenii puteau lua lecții de dans, în saloanele Hotel Regina, susținute de profesorul Anton Panaitescu. Totodată, aveau loc șezători culturale organizate de Societatea Junimea Macedo-Română din Constanța.
În orașul de la malul mării se înființează, la începutul lui 1925, "Cercul Intim", având ca obiectiv "cordializarea raporturilor între familiile de intelectuali din metropola dobrogeană", așa cum arată ziarul "Liberalul Constanței", citat de Doina Păuleanu (p. 259). Cercul organiza, la Hotel "Regina", "ceaiuri dansante", la care participau elitele constănțene, precum personalități politice, magistrați, profesori, ofițeri, ingineri, avocați, medici, ziariști, etc. Cronicarii vremii îi menționau, în articolele lor, ca participanți la primul ceai dansant pe N. Negulescu, prefectul județului, amiral Scodrea, consulul american Hewen sau pe Emil Paraschivescu, comandantul vasului "Principesa Maria".
Pe 17 și 18 iulie, ziarele "Dobrogea Jună" și "Dacia", citate de Doina Păuleanu, anunțau renovarea completă a Hotelului "Regina": "Băi, instalațiuni de apă caldă și rece în fiecare cameră, calorifer, electricitate, telefon. Se închiriază camere fără pensiune". (p. 261).
"Construcția eclectică a hotelului «Regina», cu elemente decorative art nouveau și structură neoclasică a fațadei principale către strada Nicolae Titulescu, se desfășoară pe orizontală, fiind ritmată pe toată întinderea sa de ferestre", arată dr. Doina Păuleanu (p. 261).
Petru Vulcan amintea, în ziarul "Dobrogea Jună", că, în 1944, hotelul îi aparține lui Toma I. Târpă, care îl închiriază lui C. Niculescu.
În perioada comunistă, hotelul "Regina" a primit denumirea "Intim", așa cum este cunoscut acum constănțenilor.

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.2762 secunde