Hotel Palace, creație monumentală în stilul Rivierei franceze

În 1912, terenul pe care se va proiecta și construi Hotel Palace se afla în proprietatea doamnei Movilă. Aflăm, din lucrarea "Constanța 1878 - 1928. Spectacolul modernității târzii" (vol. II, editura Arcade, 2006), realizată de dr. Doina Păuleanu, că hotelul a fost construit conform unui contract de concesionare semnat între primărie și baronul Edgar de Marçay, căruia i s-a substituit, ulterior, Societatea Marilor Stabilimente din Constanța, cu sediul în București. Societate care, la 28 martie 1912, comandă arhitectului E.P. Goué proiectul spațiului de pe strada Remus Opreanu.
Hotelul este inaugurat în 1914, având, de la început, luxul pe care îl impunea categoria din care făcea parte. Conform ziarului "Conservatorul Constanței", din 13 iulie 1914, hotelul are "250 de camere, ascensorii la toate etajele. Baie pentru fiecare cameră. Lumină electrică. Calorifer. Salon de lectură. Terase. Restaurant de Prim Rang. Terasă pe acoperișul Hotelului. Direcțiunea Dlor Baroni Frații de Marcçay" (p. 93).
În 1915, proprietarii Hotelului Palace editează un ghid bilingv al Constanței, prin intermediul căruia autoarea volumului "Constanța 1878 - 1928" descoperă faptul că directorul hotelului era o femeie, pe numele Marie Antoinette Husser. Tot în acel ghid se specifică faptul că hotelul posedă fabrică proprie de gheață și spălătorie electro-mecanică, bucătăria avea specific româno-francez, toate acestea la prețuri "din cele mai raționale".
Pe 26 octombrie 1915, în saloanele Hotelului Palace are loc un banchet organizat în cinstea oaspeților sosiți la întrunirea "federațiunii unioniste". Unul dintre cei care au toastat a fost Barbu Delavrancea, care, așa cum consemna ziarul "Dacia", "și-a exprimat marea sa satisfacție pentru măreția meetingului, mulțumind organizatorilor" (p. 95).
Ziarul "Victoria" arată că, pe 28 martie 1916, la Hotel Palace se instalează ministrul Germaniei, Von den Büsche, de unde urma să meargă la Techirghiol, pentru a se întâlni cu ministrul Austro-Ungariei, contele Czernin. Ziarul "Victoria" consemna: "Vorbindu-se de rostul lor acolo, mulți au spus că au venit să comită și alte murdării, iar alții că au de gând să se spele…" (p. 96).
Pe 24 iunie 1928 se redeschide restaurantul "M.H. Husser - Hotelul Palace, Constanța". "Se servea zilnic "Table d’Hote și a la Carte / Renumitele Bucătării Franceză, Română și Greco - orientală / Specialități de Pescării și Vinuri din renumitele pivnițe indigene și franceze cu prețurile cele mai convenabile" (p. 96).
Societatea Marilor Stabilimente vinde hotelul la 8 mai 1928 avoca-tului Toma Boată, cu obligația ca acesta să-i achite datoriile. 11ani mai târziu, proprietarul, care mai avea încă de plătit datorii, ipotechează hotelul prin Societatea de Credit Financiar Urban Iași. Până în 1944, hotelul este rechiziționat de germani, fiind folosit apoi de trupele sovietice. Pustiit, din 1957 servește drept spațiu de cazare pentru mecanizatorii agricoli, iar din 1964, "un sordid imobil de locuit" (p. 96). Este refăcut și funcționează din 1972 ca hotel și restaurant, fiind restituit, în prezent, proprietarului de drept.
Criticul de artă dr. Doina Păuleanu prezintă hotelul și din punct de vedere al realizării arhitecturale: "Alcătuit din cinci, respectiv șase etaje la nivelul fațadei dinspre mare, hotelul este construit în stilul eclectic specific Rivierei franceze. Fațada principală, concepută simetric și monumental, ca și întreaga clădire de altfel, are ca element central intrarea, flancată de câte două console mari, prevăzute în partea superioară cu ghirlande de tip Empire. […]
Monumentalitatea sa impresionantă, de sorginte neoclasică pe filieră franceză, diversitatea citatelor (între care nu lipsesc cele art nouveau), bazate mai ales pe recuzita de tradiție mediteraneană, i-au conferit, printr-un paradox posibil numai la Constanța, apartenența la categoria modernității" (p. 93).