Istoria Portului din Cuibul Reginei

Mai puțin vizitat și mai puțin știut, Muzeul Portului se află, din 1996, pe locul în care a fost, cândva, Pavilionul Reginei. Pentru că este așezat aproape de terminalul de pasageri, e accesibil mai degrabă turiștilor străini. Pe jos, ai de mers circa un kilometru printr-o zonă nu foarte ofertantă - peste drum sunt grămezile uriașe de fier vechi care eclipsează orice. 

Cum intri, urcând pe treptele care duc spre ce erau odinioară camerele regale, prin poze și obiecte vechi culese de prin mare, stă întinsă toată istoria portului - din antichitate, trecând prin evul mediu și ajungând în zilele noastre cu o oprire destulă de lungă la sfârșitul secolului XIX începutul secolului XX - cea mai importantă perioadă din istoria sa.

Istoricul Gheorghe Varsami, cel care are în grijă muzeul, ne-a povestit câte ceva din istoria acestui mal de mare.

Cum în Marea Neagră curenții se învârt în sens invers acelor de ceasornic, peninsula a constituit un dig natural și un adăpost perfect pentru corăbii. Încă din antichitate, grecii care veneau la Emporion (n.r. - târg) în Tomis și-au ancorat corăbiile la adăpostul golfului format de peninsulă cu țărmul, pe partea dreaptă cum te uiți spre mare. După anul 29 a. Chr., când Dobrogea a fost cucerită de romani, dezvoltarea portului a continuat până prin secolul III. Navele acostau la poalele edificiului cu mozaic - hrubele de-acum fiind pe-atunci depozite pe cheu.

"Serviciile pe care le are orice port modern, păstrând proporțiile, se regăseau și în portul roman. Pilotaj, poștă, vamă, servicii sanitare, instalații de încărcare-descărcare. Este celebră nava Tesseraria, care făcea pilotajul în port", ne-a povestit istoricul.

Începând cu secolul IV, exceptând o scurtă perioadă mai liniștită în perioada romano-bizantină, hoardele de migratori au declanșat o lungă și neagră perioadă asupra portului.

Deși există în muzeu o hartă a Mării Negre făcută în 1542 de un anonim, desene și litografii cu "Custendjeh" și portul ei găsim abia în 1853. Un sătuc cu o geamie - asta mai rămăsese din marele Tomis.

"Apoi, aici a fost veșnicul loc în care se băteau rușii cu turcii în sec. XIX. Când s-au retras, în 1829, rușii au aruncat în aer depozitele de muniții care au dărâmat tot satul".

În 1857, englezii au concesionat calea ferată Cernavodă - Constanța și portul, interesați să aducă grânele la țărm și-apoi să le transporte mai departe. În 1878, Regele Carol a fost cel care a susținut alipirea Dobrogei și necesitatea portului, argumentând cu deja celebra comparație: portul - plămân al țării, deși nu era vreun îndrăgostit de mare. "Persoană foarte austeră" cum ni-l descrie George Varsami, "forma lui supremă de distracție era o plimbare de la Sinaia la Bușteni cu trăsura".

A urmat actul de începere a lucrărilor de construcție a portului modern, din 16 octombrie 1896 și apoi cel de inaugurare, din 27 septembrie 1909. Au început proiectul inginerii Jean Cantacuzino și Gheorghe Duca și au continuat Saligny cu Laurențiu Erbiceanu și Gheorghe Yorcescu.

"La 1912, peste 1,2 milioane de tone se operau în port. A fost un început promițător, mai ales că atunci se opera cu hamali", ne-a atras atenția Gheorghe Varsami.

După un maxim istoric, a venit un minim istoric, adus de Primul Război Mondial. În 1916, portul a fost ocupat de trupele germano-bulgaro-turce, care încep distrugerile. "Ce nu s-a distrus, s-a furat".

A venit și Al Doilea Război Mondial, cu 124 de raiduri aeriene plus un atac cu avioane torpiloare ale anglo-americanilor care vizau submarinele flotilei 30. "Însă raidurile nu au țintit foarte precis. În port au rămas atâtea în picioare. În schimb, a fost bombardată Camera de Comerț (n.r. - în spatele Catedralei, înlocuită cu un bloc cu o arhitectură nu foarte inspirată), Casa Pariano (acum muzeul "Ion Jalea"), Casa Manisalian … Nu cred că ordinele de la Moscova au fost: bombardați Camera de Comerț!".

Acum, privind în zare de pe terasa fostului Cuib al Reginei, vezi înșirate navele, la orizont, așteptând intrarea în port. Merge încă, chiar dacă multe intră să ia rămășițele din industrie și din păduri.