"Leul deșertului", o întâlnire între generații pe scena Casei de cultură
Asculta stirea
Comentează știrea
Frumos. M-am numarat si eu printre spectatori. Am asistat la o interpretatare magistrala din partea Maestrului Beligan, Maiei Mogenstern si nu in ultimul rand, a fiicei celui dintai, Lamia Beligan. Pacat ca o mare parte din spectatori, si aici ma refer in special la cei trecuti de 30 de ani, au catadicsit sa vina imbracati ca de club sau de pescuit: (pulovere pestrite, blue-jeansi taiati etc). Dovada ca n-au nici o treaba cu teatrul. Au vrut doar sa bifeze momentul in palmaresul lor. La o asemenea distributie, macar din respect pentru asa valori de pe scena, se impunea ceva decent. In finalul piesei, dupa indelungi aplauze, a venit cireasa de pe tort: un buchet de flori pentru Maestrul Beligan din partea Primarului Mazare, fapt ce a produs stupoare in randurile asistentei. Cineva de langa mine, a intrebat in eter: "Dar din partea lu' Nicusor nimic?" (Buna rau asta). Una peste alta, gestul Primarului a picat ca nuca-n perete. Domnu' Primar, lasati populismul, lasati cultura in pace. N-aveti nici o legatura cu aceasta din urma.










