"Trei surori" cunosc pe lume…

Inițiații în ale Thaliei afirmă că nu e bine să judeci valoarea unui spectacol de la prima vizionare, așa că nu o să ne apucăm să cârcotim avanpremiera piesei "Trei surori", pe care Teatrul de Stat o oferă spectatorilor constănțeni începând de week-end-ul trecut.

Pe de o parte, pentru că nici nu am avea prea multe "rele" de spus despre singura dramă recunoscută a lui Cehov, pusă în scenă la malul mării de titratul regizor Dominic Dembinski. Iar pe de altă parte, din respect pentru munca tuturor celor implicați în acest frumos proiect, care merită promovat și la care îi invităm pe toți iubitorii de cultură.

Mașa (Dana Dumitrescu), Olga (Mirela Pană) și Irina (Alina Manțu), cele trei surori care visează, de-a lungul a patru acte, să se întoarcă la Moscova, sunt personificate de trei actrițe foarte diferite, așa cum trebuie să le fie și interpretarea. Diferența o face însă modul cum înțeleg să se transpună: în timp ce una pare să-și recite rolul, alta este mult prea dramatică, naturalețea vârstei celei de-a treia spunându-și cuvântul.

Aplauze (și în scris) pentru Bogdan Caragea, în rolul lui Ivan Romanovici, care, spre deosebire de rolul din "Escrocii", în "Trei surori" a reușit să impresioneze sala, în special cu monologul din actul trei. Dimpreună cu Maria Lupu, în rolul Natașei.

Marian Adochiței (Nicolai Lvovici), indiferent ce rol ar interpreta, rămâne în memoria spectatorului prin modul expresiv în care reușește să se transpună, la fel ca și maestrul Liviu Manolache, la care experiența numeroaselor scene pe care a urcat își spune cuvântul. Nu același lucru îl putem spune despre Adrian Dumitrescu (în rolul șarmantului Alexei Ignatievici), care ar fi trebuit să transpună un Don Juan. Poate la următoarele reprezentații va fi mai convingător.

Jos pălăria în fața doamnei Ileana Ploscaru (Anfisa) și a lui Alexandru Mereuță (Ferapont), care, în ciuda vârstei înaintate, și-au onorat prestația.

Și pentru că tot suntem la capitolul aprecieri, nu trebuie uitată scenografa Eugenia Tărășescu Jianu, care a dat din nou măsura valorii sale, și nici ilustrația muzicală inspirat aleasă de George Marcu, cu o singură addenda: mai umblați un pic la volumul sonorului pentru următoarele spectacole.

Nu am dezvoltat subiectul piesei tocmai în ideea de a vă lăsa pe dvs., constănțeni, să vă bucurați de vizionarea celei mai recente premiere a Teatrului de Stat, care nu trebuie ratată. Vorba unei spectatoare, la ieșirea din sală: "Mi-e mi-a plăcut pentru că, de data aceasta, au fost mai mult de cinci personaje pe scenă!".