Manifestul unei generaţii de sculptori, expus pe simezele Muzeului de Artă Constanţa

Mirabela ȘERBĂNESCU

Joi, 01 Mai 2025, 00:00

1919

3 min citire

Manifestul unei generaţii de sculptori, expus pe simezele Muzeului de Artă Constanţa - fond-expozitiejpg-3-1746112241.jpg

Manifestul unei generaţii de sculptori, expus pe simezele Muzeului de Artă Constanţa - fond-expozitie-1746112208.jpg

Manifestul unei generaţii de sculptori, expus pe simezele Muzeului de Artă Constanţa - fond-expozitiejpg-2-1746112233.jpg

În ultima zi a lunii aprilie, Muzeul de Artă Constanța a găzduit un eveniment deosebit, vernisajul expoziției de sculptură „Eu și împrejurările mele”. În spațiul de la parter, dedicat expozițiilor temporare, pot fi admirate, până la data de 1 iunie, lucrările unor sculptori aflați la vârsta deplinei maturități artistice, membri ai corpului profesoral de la Departamentul de Sculptură al Universității Naționale de Arte din București.

Cei şapte artişti care au impresionat publicul prezent la vernisaj sunt: Cătălin Bădărău, Dumitru Cojocaru, Reka Csapo Dup, Elena Bobi Dumitrescu, Adrian Ilfoveanu, Cristian Răduţă şi Mihai Rusen.

În deschidere, a luat cuvântul managerul instituţiei de cultură, Lelia Rus Pîrvan, care a declarat următoarele: „Aici nu suntem pe un câmp de bătălie, nu suntem noi aici și voi aici, ci suntem aproape un cerc. Ne aflăm într-un moment al istoriei complex, foarte bogat din toate punctele de vedere, și în evenimente frumoase, și mai puțin frumoase. Această expoziție este despre povestea războiului".

Despre lucrările expuse a vorbit, cu multă emoţie, Mădălina Mirea, curator, care nu a avut decât cuvinte de laudă la adresa expozanţilor. „Deşi fac parte din acest grup minunat, eu nu sunt un creator, dar uitați-vă la fiecare lucrare în parte! Câtă muncă, câtă migală, câtă viziune înglobează și cât efort! Uitați-vă, de exemplu, la aceste tărgi pe care au fost desfăcute ranițele sau la efectele militare, realizate întotdeauna în cruce. Trebuie să vă spun că este foarte greu să îi ceri unui sculptor să realizeze o lucrare într-un timp scurt. Unui pictor, dacă-i ceri acest lucru, în câteva zile o să ai o lucrare. Este mai ușor de făcut. Pentru un sculptor, însă, este greu. Cum a început totul? M-am dus în atelier și am vorbit cu ei. Le-am spus că vreau lucrări noi. Am pus totul la punct, însă, din timp. Am avut răbdare, am rezervat spațiul pentru expoziție de anul trecut. Nu ne-am gândit, inițial, ca tema să aibă legătură cu războiul. Le-am spus tuturor să vorbească despre frământările lor și ce îi preocupă cel mai mult. Urmarea a fost că pe toți îi preocupă cel mai mult, acum, războiul. Pot să vă spun că, pe măsură ce primeam imagini din atelier, sau mergeam și selectam, îmi dădeam seama că se conturează această idee despre războiul din Ucraina" ne-a declarat curatorul.

Ea a adăugat că aceasta nu este, de fapt, o expoziție despre război, ci este mai degrabă manifestul unei generații, aflată la vârsta deplinei maturități. „Este despre temerea noastră că SUA își vor retrage baza de la Kogălniceanu, când noi ne pregăteam să primim 10.000 de noi soldați americani, cu tot cu familiile lor. Este despre promisiuni ținute doar de noi, pentru care am sperat că vom fi mai bine și vom fi răsplătiți. Ghinion. Este despre frământări de părinți care nu știu în ce lume vor trăi copiii lor. Este despre ranițe cu rezerve de apă și alimente pentru 72 de ore, stocate în adâncul cugetelor noastre. Această expoziție este despre spitalul de campanie, imaginat de Mihai Rusen, în care distingem țesăturile primordiale ale bunicilor noastre. Despre planorul de argint al Elenei Bobi Dumitrescu, cel ce plutește peste un pat de nori, cusuți de mâna unei mame preocupate. Despre racheta festivă și alintată ca o pisică a lui Cristian Răduță, care dă cu tifla, atât înainte, cât și după un nedorit, implacabil, război. Este despre sărutul imponderabil al lui Cătălin Bădărău, care nu atinge pământul, de teama de a nu se risipi. Despre pasărea măiastră a lui Adrian Ilfoveanu, strânsă în ea însăși, fragilă și rapace, în proporții egale, înfiptă ca un semn de mirare. Este despre meditația la malul mării a Rekăi Csapo Dup, în care regăsim, de-a valma, răsărit de soare, avioane brăzdând cerul, bere și urși cu care să ne fotografiem. Foarte interesantă este şi instalația cu căști surprinzătoare a lui Titi Cojocaru, ce închipuie cortul lui Moise, organizat ca primul centru de comandă militară din istorie", a completat Mădălina Mirea.