MARIN MINCU. A FOST EL ÎNSUȘI. A FOST…

La numai 65 de ani, a plecat dintre noi. Ce ar mai fi de spus? Îmi amintesc de felul în care își evoca moartea, așteptând să fie contrazis cât mai convingător. Îi era teamă că nu va apuca să-și scrie toate cărțile. Era, în ultimul an, într-o efervescență creatoare care-i ocupa tot timpul, era nemulțumit de orice întrerupere din lucrul său, pe care îl considera fundamental. "Importante e lavorare!", îl cita pe prietenul lui, Umberto Eco.
Era la fel de puternic și de semeț ca întotdeauna și într-o clipă s-a prăbușit. Dar nu și în mințile și sufletele celor care l-au iubit și l-au respectat. Pentru că a impus standarde morale și profesionale la care ne-a permis să aspirăm. Pentru că și-a îndeplinit programul autoimpus: "să reușești să fii tu însuți; iată imperativul categoric". A fost MARIN MINCU.
Adio, Domnule Profesor!